Un pion neo-marxist al marii finanţe

Alexis TsiprasAm fost printre cei puţini din presa naţională care nu s-au extaziat faţă de premierul grec Alexis Tsipras. L-am perceput ca un demagog care s-a folosit de nemulţumirile grecilor faţă de planurile de austeritate impuse de marea finanţă pentru ca partidul său de extremă stângă Syriza să fie ales de popor.

Tsipras a fost un cinic. S-a folosit de naivitatea grecilor, care respingeau tăierea celor 14 pensii şi salarii – cam mult pentru un popor specializat pe turism şi măsline – pentru a ajunge la putere. A folosit un discurs naţionalist şi radical, dar nu el a intrat la puşcărie pentru extremism, ci liderul de dreapta de la Zorii Aurii. În fapt, Tsipras nu avea cum să fie un dizident al lumii moderne, ci doar un comunist născut în laboratoarele celor care finanţează şi controlează lumea nord-atlantică, un fel de Lenin. Nu am crezut în Tsipras şi nu m-am iluzionat că vrea binele grecilor şi o reformă a Greciei, din mai multe motive.

Nu cred că un marxist poate fi un bun conducător, nu cred că un ateu vrea binele creştinilor, nu cred într-un om care trăieşte în concubuinaj şi critică biserica ortodoxă greacă. Mulţi s-au mirat că Biserica Ortodoxă greacă nu l-a sprijinit pe Tsipras la referendum. Acum a ieşit clar şi limpede la iveală şi de ce. Mitropolitul Ieronim ştia mai bine decât excitaţii din presă cine e cu adevărat Alexis Tsipras: un oportunist ateu şi un marxist practicant roşu. Suspect mi s-a părut că Tsipras în conflict cu Bruxelles şi Eurogrupul a fost sprijinit pe faţă de SUA şi FMI. De ce? Doar pentru că premierul Tsipras e un bun executant marxist, membru în familia celor care fac parte din politica mainstream mondială. Tsipras s-a jucat cu încrederea poporului grec la referendum. El i-a luat de “fraieri” pe greci ca să voteze 61 la sută, un OXI, ca apoi să accepte condiţiile marii finanţe şi Eurogrupului mai grele ca cele din iunie. Tsipras, nu numai că a fugit de răspundere, ascunzându-se în spatele poporului, dar i-a pus pe greci într-o situaţie şi mai grea. Grecii acum trebuie să suporte acorduri mult mai grele decât cele din iunie, înţelegeri semnate de Alexis Tsipras, care dintr-o dată nu mai poate respinge planurile de austeritate. De fapt, Tsipras a fost un pion al intereselor politice ale bănciilor şi marilor puteri, care i-a pus pe greci să plătească mai mult decât cereau acordurile anterioare.

Nu am crezut niciodată într-un Grexit. Era o naivitate să se creadă că americanii vor fi de acord vreodată ca Grecia cu poziţia sa strategică delicată să iasă din NATO şi din UE, ca să cadă în…braţele Rusiei. Tsipras joacă acum rolul celui care spune că altă cale nu există pentru Grecia, decât să accepte acordurile financiare şi austeritatea, mai grele decât cele propuse iniţial. Ce joc stupid a făcut Tsipras împotriva poporului său, pe care îl pune acum să plătească mai mult către creditori. Referendumul a arătat că pentru marile puteri şi finanţa mondială democraţia e “vrăjeală”.

Nu vi s-a părut suspectă simpatia presei internaţioanlă faţă de Tsipras? Era un “erou tragic”, azi e doar un păcăIici şi un bufon după ce a fost părăsit de jumătate din partidul său şi propunerile sale de plată ale datoriei şi pentru austeritate severă au fost votate în parlamentul de la Atena de către partidele tradiţionale pe care le-a criticat în ultimii cinci ani. Sigur putea fi şi o altă cale: Grecia să iasă din zona euro şi chiar din UE, să bată moneda drahma şi să se alieze cu alte state şi să ceară ajutor de la BRICS, dar asta e o altă poveste cu care Washington-ul şi Berlinul nu ar fi fost niciodată de acord. O Grecie suverană poate fi un exemplu pentru alte popoare care doresc să fie independente. De aceea au avut nevoie de încă un “păcălici” neo-marxist, cu numele Alexis Tsipras, ca să-i manipuleze din nou pe greci, care oricum nu prea se omoară cu munca şi şi mai ales cu plata taxelor la stat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*