Sonete

DOAR DUMNEZEU…

Doar Dumnezeu mai rămânea să fiu

Oripilat de zbaterea deşartă

Mizând pe un Eden într-un pustiu

Isterizat că moartea nu te iartă

 

Nu mi-am putut imagina un vis

Inept ca existenţa-n care sînt

Captivul unui rol de nedescris

Determinat de mâna-mi de pământ

 

Indiferent ce fac şi ce gândesc

Ascult de-aceleaşi legi ce se impun

Magnificului spirit omenesc

Asediat şi dus de-un ritm nebun

Nici nu mai am puteri să mă abţin

Torturii, stins e licăru-mi divin.

***

DE DRAGOSTE

Doina Baladă, cât te-am mai iubit

Orbit de singulara ta plămadă

Miraculoasă şi de-un insolit

Interzicând orice Şeherezadă

 

Natura-ţi dulce m-a îmbrăţişat

Instantaneu ca o străfulgerare

Credinţa că aş fi înaripat

Dumnezeiască fu şi-adânc mă doare

Iubindu-te, în faţa ta mă-nclin

Asigurat că n-ai asemănare

Mirabil este chipul tău divin

Al meu s-o stinge dar al tău nu moare

Nici nu visam să fiu mai fericit

Tot idealul tu mi-ai împlinit

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*