DOAR DUMNEZEU…
Doar Dumnezeu mai rămânea să fiu
Oripilat de zbaterea deşartă
Mizând pe un Eden într-un pustiu
Isterizat că moartea nu te iartă
Nu mi-am putut imagina un vis
Inept ca existenţa-n care sînt
Captivul unui rol de nedescris
Determinat de mâna-mi de pământ
Indiferent ce fac şi ce gândesc
Ascult de-aceleaşi legi ce se impun
Magnificului spirit omenesc
Asediat şi dus de-un ritm nebun
Nici nu mai am puteri să mă abţin
Torturii, stins e licăru-mi divin.
***
DE DRAGOSTE
Doina Baladă, cât te-am mai iubit
Orbit de singulara ta plămadă
Miraculoasă şi de-un insolit
Interzicând orice Şeherezadă
Natura-ţi dulce m-a îmbrăţişat
Instantaneu ca o străfulgerare
Credinţa că aş fi înaripat
Dumnezeiască fu şi-adânc mă doare
Iubindu-te, în faţa ta mă-nclin
Asigurat că n-ai asemănare
Mirabil este chipul tău divin
Al meu s-o stinge dar al tău nu moare
Nici nu visam să fiu mai fericit
Tot idealul tu mi-ai împlinit
