Apel împotriva politicii!

Nu mă erijez decât în postura omului de rând, plătitor de taxe şi impozite, care suportă toată greutatea şi silniciile istoriei. Din această postură mă adresez tuturor oamenilor care mai cred şi mai speră într-o lume mai bună. Oameni buni, nu vă mai lăsaţi ispitiţi şi manevraţi de parşivul şi complicatul joc politic! Toată această forfotă zgomotoasă de pe scena publică, tot acest vacarm asurzitor, încărcat cu emanaţii sulfuroase, toată această nebunie atât de abil regizată, nefăcând recurs la teoria conspiraţiei, nu este decât o uriaşă mascaradă ce ne prinde în mrejele ei şi ne ia minţile.

Oameni buni, vi se adresează un dinozaur trecut prin toate seismele şi stihiile ultimilor optzeci de ani, dat cu capul de toţi pereţii unor sisteme înşelătoare, trecu prin focul pustiitor al tuturor tentativelor utopice distructive, manipulat de toţi sforarii oculţi şi azvârlit dintr-o extremă în alta de toţi demenţii şi paranoicii megalomani încârdăşiţi în rele, tratat cu un dispreţ suveran de toţi neisprăviţii parveniţi, mai rău decât un scuipat stuchit pe caldarâm.

Oameni buni, a venit vremea să vă opriţi o clipă din mers, să căscaţi bine ochii şi urechile şi să nu vă mai lăsaţi amăgiţi de piruetele diabolice ale proxenetelor activiste şi agitatoare şi de dulcegăriile toxice ambalate în foiţe strălucitoare de staniol ale descreieraţilor obsedaţi de putere şi de avantajele ei. Încă de la jumătatea secolului trecut, când, tânăr şi neliniştit, îi sorbeam ca un burete, într-o sărăcăcioasă cuine ţărănească, pe marele pacifist Romain Rolland şi vizionarul Frantz Kafka, mi-a rămas adânc întipărită o pagină din Jean Cristophe sau Inimă vrăjită despre utopia politicii letale, pe care n-am s-o uit în vecii vecilor. Încă de atunci, în infernul totalitar, am fost marcat pe vecie cu fierul înroşit, despre experienţa terifiantă a unui regim ilegitim şi criminal, care mi-a smuls aripile cu o duritate sălbatică, precum ultimei gâze insignifiante. Încă de atunci supravieţuiesc, numai eu ştiu cum şi în ce condiţii monstruosului malaxor politic, distrugător de vieţi şi destine nevinovate. Încă de atunci îmi exersez şi-mi tot şlefuiesc spada critică pentru a o împlânta în inima uriaşului Chit care ne-a înghiţit şi în care ne zbatem.

Vă avertizez, oameni buni, că fiecare semn de slăbiciune din partea noastră, fiecare ezitare şi confuzie, fiecare laşitate este o ofrandă adusă insaţiabilului Golem Căci primejdiosul monstru îşi schimbă înfăţişările precum cameleonul din junglă. Singura noastră şansă izbăvitoare e refuzul categoric al manipulării politice şi lupta necurmată şi solidară în toate expresiile de manifestare ale societăţii civile. Nicio promisiune politică, niciun angajament mincinos n-a reuşit să ne scoată din marasmul în care ne zbatem de aproape un secol de strategii şi tactici ticăloase.

Luminoasa stea a politicii a apus de mult. Azi, cum zice şi poetul, o vedem şi nu e. Exprimându-mi la un moment dat punctul de vedere pe forumul unei publicaţii cu pretenţii, am fost tras de urechi, la modul academic, pentru optica mea negativistă şi deformantă. Replica mea nu s-a lăsat înduioşată de consideraţiile titratei jurnaliste, cum nu se lasă nici în cazul de faţă. Chiar oameni de bună credinţă, care poartă multe dioptrii, pot fi împiedicaţi să vadă limpede adevărul şi, astfel, mai mult încurcă lucrurile.

Poziţia mea rămâne tranşantă şi fermă. Nu ne putem aştepta la nimic bun de la jocurile murdare ale politicii. Lumea normală s-a săturat până-n gât de uriaşa gogoriţă. Altele trebuie să fie motoarele şi căile de atac către o lume mai bună, alţii actanţii, cu alt statut şi altă viziune. În niciun caz politicienii! Aceştia doar continuă să tulbure apele nepermis de mult, pentru a le culege foloasele necuvenite, pe seama obtuzităţii şi credulităţii celor mulţi.

Există în această lume atâtea posibilităţi intelectuale şi tehnice pentru realizarea unei vieţi demne şi prospere, încât sunt uimit cum de nu sunt suficient fructificate şi puse în valoare în termeni optimi, înainte de a fi prea târziu.

A o lăsa la timona corabiei pe cea mai deşănţată curtezană, în iluzia că ne-ar putea duce spre Arcadia mult visată, e o curată sincidere. Cine mai are dispoziţia să creadă în rolul pozitiv şi în binefacerile ei, se înşeală amarnic şi ne amăgeşte şi pe noi.

Acestea fiind spuse, cu toată fermitatea şi credinţa, sper să-mi salvez sufletul şi să aibă un bun ecou în sufletele dumneavoastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*