Puşcăriile din România sunt pline de poeţi şi scriitori!

Tot mai mulți deținuți cu ștaif, foști miniștri, oameni de afaceri și politicieni scriu cărți după ce ajung după gratii pentru a li se scade zile sau luni din pedeapsa pe care o au de ispășit. Oamenii care n-au citit o carte în ultimii zeci de ani, care au folosit stiloul doar pentru semnarea contractelor și nu au intrat într-o bibliotecă din vremea claselor primare au ajuns să scrie cărți, deși pentru ei, a pune virgula între subiect și predicat nu reprezintă nimic ieșit din comun. Și dacă chestia cu scrisul a ținut, pușcăriile s-au umplut de poeți și scriitori.

Între ultimii autori de cărți se numără și George Copos. Fost cofetar, patron de echipă de fotbal și om de afaceri care s-a îmbogățit din lucruri necurate, la fel ca 99,99 la sută din îmbuibații pe care îi vedem seara la televizor, Copos și-a descoperit în pușcărie vocația de scriitor, reușind ce n-au reușit, la un loc, Marin Preda, Mircea Eliade, Zaharia Stancu și Camil Petrescu să scrie și să editeze cinci cărți în cele patru sute de zile petrecute în spatele gratiilor. Hai, de editat ca de editat. Că de făcut bani din vânzarea savarinelor, a doboș-tortului și a haioșelor și brioșe Copos e mai priceput ca oricare altul.

Dar niciodată nu l-am crezut în stare să scrie cărți. În cel mai bun caz, îl vedeam capabil de bilețele de amor pe care i le trimitea amantei, dar nu de cărți. Și nu una ci, cinci, patru de turism și o alta cu caracter istoric. Alea turistice, despre cum trebuie întins cearceaful pe patul hotelului din Poiană sau la câte zile trebuie șters praful și dat cu mopul în camere, par credibile, chiar dacă se aseamănă cu ghidurile de specialitate comandate de ministerul Turismului.

Dar nu înțeleg ce legătură are fostul cofetar cu istoria și mai cu seamă cu „Alianțe matrimoniale în politica principilor români din Țara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI”, carte pe care a scris-o cât timp a stat la mititica. De unde și până unde atâta profunzime științifică la un om care, până a scrie cartea respectivă, habar nu avea ce diferență e între un veac și un secol, darămite să fi știut astfel de lucruri ce presupun ani de documentare.

Sigur, George Copos, de acum am putea spune chiar istoricul George Copos, a încercat un artificiu tehnic. Să-i fraierească pe cei din penitenciar cu inteligența lui sclipitoare, copiind pasaj cu pasaj, cuvânt cu cuvânt dintr-o carte scrisă de un istoric adevărat și nu de un fariseu, așa cum s-a dovedit a fi. Iar ca să i se piardă orice urmă de plagiat, a cumpărat întregul tiraj, fără să lase o carte pe tarabă. Cel puțin așa susține autorul din a cărui carte Copos a copiat fără nerușinare.

De aceea, o remarcă trebuie făcută: așa cum a dus la faliment echipa Rapid, la fel va sfârși și cu scrisul.