Dacă azi politicienii se mută din hardughiile cumpărate cu bani obţinuţi pe căi nu tocmai legale în celulele din arest, dacă multe dintre satele şi oraşele patriei arată precum în urmă cu un sfert de veac, nu e doar vină celor care s-au aflat, ani la rând, la butoane. O mare parte din vină le aparţine şi celor care, fermecaţi de sacoşă cu ulei, zahăr, făină, de brichete şi pixuri, de sută de lei oferită în schimbul votului, au perpetuat specia corupţilor care nu fac nimic pentru comunităţile pe care le parazitează. Cum arată sectorul 5? Rău, cum nu s-a mai văzut! Cum se explică succesul lui Vanghelie? Simplu! Prin inconştienţa celor care nu vor să priceapă că un cadou electoral, o paranghelie, un mic şi-o bere, un ajutor social îi costă câte patru ani de bătut pasul pe loc.
Audierea şi reţinerea lui Vaghelie nu au constituit pentru nimeni o surpriză. Nici măcar pentru el, care se ştia urmărit, şi nu de azi de ieri. Probabil însă că lipsa de reacţie a autorităţilor la episoade care demonstru evidenta sa implicare în afaceri necurate l-a încurajat şi l-a făcut să spere că e de neatins. Iar tărăboiul făcut în pratid şi desprinderea sa, alături de Geoană, avea tocmai rolul să inducă ideea că dacă i s-ar întâmpla ceva, n-ar putea fi vorba decât de o răzbunare a foştilor tovarăşi, constituindu-i un soi de imunitate cu care spera să depăşească momentele dificile.
Ceea ce ni se dezvăluie acum (şi este doar o parte din activitatea sa infracţională), se cunoaşte de peste zece ani. În mai multe rânduri acţiunile sale au ridicat semne de întrebare, dar reacţiile oficiale au întârziat datorită popularităţii de care primarul “care este” se bucura în rândurile populaţiei care l-a ales de nu mai puţin de patru ori. Reţeta “succesului” aplicată de Vanghelie este comună cu cea a personajelor aflate la intersecţia dintre politică şi gangsterism. El are profilul unui naş mafiot, care practică genul de paternalism ce face ca cei pe care-i ajută şi îi protejează să devină un soi de membri ai familiei sale, şpăgile având rolul de a consolida această poziţie prin daruri şi beneficii acordate celor mai defavorizaţi.
După ce Marean Vanghelie a păşit în solarul subiectelor cu politicieni mutaţi din violoaică in arest, juralistii, bucuroşi c-au mai prins un os de ros în faţă camerelor s-au pornit pe făurit materiale pe tema primarului “care este” la necaz. Şi ce interlocutori mai potriviţi poţi găsi în sectorul 5, dacă nu florăresele, şuţii, interlopii şi cerşetorii făcându-şi încă somnul de frumuseţe la orele dimineţii. Aşa se face c-am aflat despre nea Marean că e băiat de comitet, sensibil la problemele cartierului, c-a fost mereu “biletar” (adică că a avut bani), vânzătoarele de flori rugându-i pe “procorori” să-l lase slobod pe crăişorul din Rahova. Alţii, cu ceva mai mult curaj şi mai puţin sensibili la darurile de Paşti şi Crăciun ori la vanghelioane s-au plâns că edilul n-a făcut mare lucru în ghetoul (pardon de expresie), pe care-l păstoreşte de ceva ani.
Carevasăzică, nu toţi supuşii “este” încântaţi de pomenele electorale, de parangheliile date la trecerea dintre ani, nădejdea lor depăşind stratul de var aplicat pe blocurile de la stradă. Însă numărul acestei specii de alegător e simţitor mai mic, dacă e să judecăm după loviturile procentuale pe care Vanghelie le-a dat la toate alegerile. Succesul primarului constă în împărţirea inconştienţă a ajutoarelor sociale către mai bine de 80 la sută din comună, inclusiv zdrahonilor buni de muncă, a căror singură activitate era transporul paharului de pe masă, la gură. Oferindu-le cele două – trei sute de lei, primarul n-avea nici o grijă. De aceea satul arată că acum 25 de ani. Ce nevoie mai ai de asfalt, de locuri de muncă, de apă, canalizare, gaz, dispensar, şcoală renovată, din moment ce primeşti banii cu care să stîngi “creditul” pe caiet şi să-ţi asiguri trăscăul zilnic?
Lasă un răspuns