Câteva referinţe despre scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă

În urmă cu 14 ani, Cornel Constantin Ciomâzgă se retrăgea în chiliile unor mănăstiri pentru a ieşi de acolo cu o carte care avea să spargă tiparele, devenind best seller. “Lucrarea” a fost declarată drept “cel mai căutat roman postrevoluţionar”, tirajele epuizându-se cu rapiditate de fiecare dată.

Timp de zece ani, scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă a stat din nou ascuns prin sihăstrii şi locuri tainice,  pentru ca în anul 2014 să revină cu o nouă carte, o întâmplare odinioară reală, cu  nişte personaje cândva aievea. Scrierea de faţă are un subiect “împrumutat tot din realitate”, cum zice autorul, având ca personaje principale un călău şi victima sa. Un fost torţionar comunist şi cea mai opresată victimă a lui se întâlnesc după zeci de ani, fiecare cu viaţa sa incredibilă, spre a trăi împreună o experienţă incredibilă. “Se întorc morţii acasă” este un proiect complex ca partitură literară, având în compoziţie poveste, învăţătură, parabolă şi pildă creştină. Este un demers literar care a gestat aproape un sfert de veac! Grăunţa lui fiind un articol publicat în anul 1991, în revista Tinerama.

Pe 24 iunie 1991, Cornel Constantin Ciomâzgă venea de la Biserica Sfântului Vasile şi se îndrepta către redacţia revistei Tinerama. Pe scările rulante de la metrou, i-a atras atenţia un cetăţean care mergea uşor, bombănind, în timp ce restul lumii se grăbea. S-a apropiat de acesta să audă ce tot îngâna. “Dacă aţi veni voi de unde vin eu, puişorilor, n-aţi mai fugi aşa!”, a reuşit jurnalistul să desluşească.

Bineînţeles că l-a întrebat de unde vine? “De la ţântirim” – i-a răspuns cetăţeanul. Ce se întâmplase? Omul se înnecase cu un os de peşte şi, “cât ai zice peşte”, a murit! Legistul a constatat decesul, fără să i se facă necropsia. Mortul nu era mort de-a binelea, era doar în moarte clinică. Familia s-a îngrijit de toate rânduielile şi omul ajunge la loc cu verdeaţă, într-o criptă.

Experienţa teribilă a mormântului i-a istorisit-o domnului Cornel Constantin Ciomâzgă, pe scările metroului. “Stafia” era istovită de toată tevatura la care fusese supusă, pentru a ieşi din evidenţele morţilor şi a reintra în evidenţele viilor. Societatea nu are  legislaţie pentru astfel de situaţii. Bineînţeles că această întâlnire neverosimilă şi-a găsit locul în paginile revistei Tinerama.

Povestea însă avea să continue… Dialogul celor doi a durat trei ani. Au vorbit  despre moartea lui, dar mai cu seamă despre viaţă. Despre experienţa din mormânt, dar şi despre drumul până acolo. Astfel, scriitorul, publicistul şi jrnalistul creştin Cornel Ciomâzgă a descoperit că omul fusese unul dintre cei mai aprigi torţionari ai regimului comunist. După 23 de ani, scriitorul şi mărturisitorul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă are curajul şi îndrăzneala de a scoate la lumină cartea “Se întorc morţii acasă”, să dezvăluie cum torţionarul ajunge să se spovedească unui bătrân duhovnic care fusese cândva, cu 36 de ani în urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresată victimă a lui.

În timpul spovedaniei, torţionarul nu-l recunoaşte pe bătrân, dar acesta şi-l reaminteşte şi, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora şi cum i-a întocmit lui însuşi un fals dosar, în urma căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnică.

Volumul „Se întorc morţii acasă” vorbeşte şi despre  România. Despre o Românie necunoscută din punct de vedere cultural şi duhovnicesc. Despre o Românie rău cunoscută ca factologie şi efect moral a celor petrecute în perioada comunistă. Şi despre o Românie nerecunoscută pentru cele cu adevărat bune şi importante.  Este vorba mai întâi despre un om care trece prin experienţa unei morţi clinice neidentificate ca atare şi care, prin şăgalnica nebăgare de seamă a celor apropiaţi, ajunge de-a dreptul în mormânt. Experienţa aceasta teribilă a mormântului şi-o istoriseşte pe scările metroului, acolo unde făcea un popas, istovit de toate tevaturile la care era supus pentru ca să iasă din evidenţele morţilor şi să reintre în evidenţele viilor. Volumul dezvăluie ce-a însemnat asta, intrând prin toate cotloanele vieţii lui, din copilărie până într-o zi când aflăm că torţionarul ajunge să se spovedească la un bătrân duhovnic care fusese cândva, cu 36 de ani in urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresată victimă a lui. De aici intră în litera cărţii cel de-al doilea personaj principal, cu experienţa lui incredibilă, trăită 21 de ani în temniţă, dar şi în afara ei, într-o monastire. După temniţă amintesc doar întâlnirea lor cutremuratoare, unde, în timpul spovedaniei, torţionarul nu-l recunoaşte pe bătrân, dar acesta şi-l reaminteşte şi, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora şi cum i-a întocmit lui însuşi un fals dosar, urmare căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnică. Este un moment. Nu? Este un examen! Aşa-i?

„Se întorc morţii acasă” porneşte de la o poveste extraordinară, un fapt real din viaţa autorului, care a întâlnit, în 1991, un bărbat ponosit la o gură de metrou, care rostea nebăgat în seamă: „Dacă aţi veni voi de unde vin eu, puişorilor, n-aţi mai fugi aşa!”.

Ziarist, gazetar şi jurnalist la acea vreme, domnul Cornel Constantin Ciomâzgă nu a pierdut subiectul. A intrat în discuţie cu bărbatul şi a aflat că acesta venea de la cimitir, după ce, considerat mort şi îngropat după obicei, se trezise, se dusese acasă, dar nu mai fusese primit de rude, iar acum era obosit de goana după mutarea din registrul morţilor în cel al viilor. Cazul i-a prilejuit domnului Cornel Constantin Ciomâzgă un articol în ziarul Tinerama, însă subiectul nu a murit odată cu publicarea în ziar, pentru că dialogul cu omul întors din morţi a continuat câţiva ani.

„Se întorc morţii acasă” şochează prin povestea care nu se opreşte la mărturia iniţială a omului ridicat din morţi. De fapt, omul acela, Petre, este un fost torţionar, iar cartea îl poartă dincolo de porţile unei mănăstiri, unde îl întâlneşte pe Părintele Filip, care fusese unul dintre cei supuşi la chinuri în puşcăriile comuniste tocmai de fostul torţionar. Părintele, sub taina spovedaniei, ascultă mărturisirea plină de căinţă a torţionarului, care-i ucisese fratele, îi batjocorise sora şi îi croise un dosar cu zeci de ani de muncă silnică.

Cartea lui Cornel Constantin Ciomâzgă este „una trăită”, aidoma cărții lui Nicolae Purcărea, „Urlă haita”. Este o carte de teologie, o carte filocalică, o meditaţie personală. Este un veritabil tratat de viaţă spirituală, duhovnicească.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*