Hărțuit pentru o postare pe facebook!

Scriitorul Liviu Andrei a fost amendat cu 2.000 lei de Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNDC) pentru o postare pe pagina personală de Facebook. Tânărul a devenit cunoscut publicului larg printr-un pamflet ironic la adresa manifestului “M-am săturat de România” a jurnalistului autonomist Sabin Gherman, postat în vara acestui an pe reţeaua de socializare.

“Vreau ca România să devină principat! Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară! Nu mai vreau țiganii lu’ șasăcai, bozgorimea clujeană hrănită din ieslea magazinului Sora, ardelencele urâte, bărbătoase la chip și curve-n copite și oamenii ăia ba uriași și molâi, ba salcoți la Emil Boc, de nu știe nici dreacu ce rasă sunt! Numai rău ne-a adus Transilvania asta! Ducă-se, mânca-o-ar dracii și toți demonii lui Sabin Gherman, că până ș-ala și-a făcut școala securistă la Craiova! S-o ia ungurii și le dăm și Oltenia țigănească, că doar nu-i lăsăm fără grâu! Nu mai vreau să ne hrăniți cu produsele voastre ungurești! Nu mai vreau UDMR la mine-n Principat! Duceți-vă la mare la Balaton, no hai! Transilvania are literatură proastă, scriitori de cazan din căscaturi de castel, pișat de rastel de baroni și grofoi cu scrot de tablă! Eu nu mă simt bine acolo! Nu e România! Să muriți în saivane violați de batali! Transilvănenii ne-au scris toate manuelele alternative de până acum. De la Cluj, Sibiu și Brașov s-a început modificarea istoriei și inversarea valorilor… Îmi bag p…-n Ardeal și-n istoria voastră ungurească, masonică și de altă sorginte ghiavolească! Nu vă mai vreau! Îmi e scârbă! Să vă luați Harghita și Covasna și să vi le băgați în cur! Viză, tată! Luați-vă munții scârboși că oricum vă iau ungurii pădurile și resursele! Nu mai vreau Calul Troian la mine-n țară! Să actulizăm Trianonul ca să putem respira și noi că ne-ați călcat pe cap! Vreți ungurieni? Luați-vă și alipiți-vă de ei! Oricum, toate râurile din Ardeal se varsă-n Tisza… Reflectați la asta! ROG RECENSĂMÂNT !”, scria la vremea respectivă Liviu Andrei. Înainte de a fi amendat de CNDC, tânărul a fost exclus şi din Uniunea Scriitorilor din România, pentru că ar fi prejudiciat imaginea acestei instituţii!

*

Iată și răspunsul scriitorului către CNCD:

“Stimați membri ai Colegiului Director al CNCD,

Pentru a răspunde acuzațiilor nefondate care mi se aduc în petiția 4096/12.06.2014 din dosarul 371/2014, doresc să menționez, pentru început, că nu-l cunosc personal pe concetățeanul care mă reclamă (nu doresc să-i scriu numele și e dreptul meu să nu o fac) și pe care îl voi menționa în motivarea mea sub titulatura de petent și nu îmi amintesc să-l fi cunoscut vreodată. Nu cred că am interacționat cu acesta în vreun fel, și, lăsând la o parte calitatea de scriitor profesionist care îmi este lezată, eu sunt un simplu cetățean, fără cazier, cu taxele plătite la zi, care dorește să fie respectat și nu hărțuit în vreun fel pe baza unor citații izvorâte din petiții, care pot fi nenumărate și formulate din plictiseală sau sub influența unor terți sau din alte motive, pe care pur și simplu nu le înțeleg (și nu sunt medic de specialitate ca să le pot evalua).

Din câte am înțeles atât eu cât și avocatul meu din citația primită prin poștă, petentul a decis, peste noapte, că ar trebui să suport rigorile legii pentru că postez pe o rețea de socializare. Altcineva (mă refer la faptul că e singura reclamație de acest gen) nu a mai făcut acest lucru și asta ar trebui să ne dea de gândit și să să fie luată o decizie grabnică în acest sens. Nu știu dacă dumnealui nu reprezintă un ONG sau are o altă ocupație, dar nu cred că putem hărțui oamenii pentru că simplul fapt că postează pe facebook. Sau putem? Iată că putem! De aceea îmi propun să contest în instanța civilă orice decizie-mi neforabilă care se va da în acest caz și, totodată, mă gândesc serios să-l acționez în instanță pentru hărțuire pe acest reclamant, pentru prejudiciul de imagine adus, acuzațiile fără precedent, pentru timpul pierdut și pentru disconfortul creat familiei mele, căci această hărțuire a lăsat urme adânci în sânul micii mele familii.IMG_1542

Astfel, în loc să mă bucur de bebelușul meu de nici șapte luni, să-l cresc ca un om liber, într-o țară liberă, eu îmi petrec timpul în instanțe sau medieri civile pentru nelămurile personale ale anumitor concetățeni la care CNCD, ca instituție, a dat curs, creând un precedent periculos. Practic, oricine, din plictiseala penitenciarului sau a canapelei, poate reclama orice nume dintr-un articol de ziar sau dintr-o emisiune televizată. Practic, asta s-a și întâmplat. Petentul nu a găsit postarea mea pe rețeaua de socializare, ci în presă și a căutat-o grabnic, de parcă ar fi fost un soi de fetiș și menționează chiar și că este mirat de ușurința cu care a găsit-o, eu neavând un cont restricționat. Dovada o aveți în petiție (citez) : “Conform presei locale din Cluj-Napoca, acesta a publicat pe rețeaua de socializare Facebook…”, ș.a.m.d. Probabil că va depune petiții pentru fiecare postare a mea, pentru că CNCD, iată!, permite și dă curs acestor inepții. Și sunt inepții pentru că CNA nu a sancționat niciun post central de televiziune, deși textul pare-se că s-ar fi citit la o emisiune de divertisment a unui post local sau central. Nu sunt sigur de asta. Să fie cumva un exces de zel al CNCD această citație?!

Vă repet, ficțiunea rețelelor de socializare a devenit un pretext (penibil de altfel) pentru unii cetățeni de a-i pune pe alții pe drumuri ori de câte ori aceste personaje ce fac gaură în pat de plictiseală. Acest soi de indivizi ar trebui să răspundă în fața legii asemenea celor care fac glume cu alarmele false despre bombe. Totodată, petentul mă acuză că aduc referiri jignitoare referitoare la locul de naștere/reședință și, culmea, tot petentul oferă linkuri lămuritoare ca probă despre “scriitorul din Caracal, locul unde s-a răsturnat căruța cu proști”, așa cum sunt numit în acele articole la care face referire acesta. în notele de subsol.

Și tare aș vrea să-i pot spune copilașului meu că o instituție serioasă numită CNCD ne va sprijini în cazul în care grădinițele din capitală ne vor refuza înscrierea la grupa mică pe motiv că nu purtăm urmele celor peste douăzeci de vaccinuri recomandate, pe corp.Oare o să pot sau CNCD se va reprofila cu analiza postărilor pe rețeaua Facebook sau a comentariilor Youtube?

Repet! Nu înțeleg de ce sunt citat. Nu sunt persoană publică pentru a aduce un prejudiciu imaginii țării mele, nu sunt scriitor de manual pentru ca “înjurăturile” mele să fie la discreția elevilor și, la urma urmei, pe Facebook se scrie orice, oricum, oricând, nefiind obligatorie crearea unui profil cu nume și fotografii reale. Nu putem deveni o țară de reclamagii, doar pentru că legea (în acest caz CNCD) ne-o permite. Nu înțeleg de ce nu i s-a respins petiția și am ajuns în această situație. Nu sunt parlamentar, nu dețin o funcție publică (deși am lucrat cinci ani în presa locala ca realizator TV) pentru a fi un formator de opinie. Nu cred că o postare pe Facebook a unui scriitor cvasianonim, de altfel, poate genera secesiune și isterie națională, așa cum insinuează petentul. Înțeleg, în ultimă instanță, că CNCD trebuie să dea curs oricăror petiții, dar eu sunt scriitor și am dreptul la liberă exprimare conform alin. 2 articolul 1, literele (vii), (viii) și (e) a ORDONANȚEI nr. 137 din 31 august 2000.

Totodată o eventuală sancționare a mea pe bază unei convingeri este un lucru incriminat în articolul 2, alin. 1 al ordonanței mai sus menționate. Mă mir că nu se cere și citarea BOR și excomunicarea mea sau chiar exilul. E de râsu-plânsu.

De asemenea, țin să adaug că petentul a menționat în două rânduri expresia FAPTĂ DE DISCRIMINARE. Despre ce faptă este vorba? Ce am înfăptuit? S-a înfăptuit altceva decât această petiție?

Mai mult într-un paragraf al petiției îmi impută faptul că postarea cu pricina a fost “scurtă”. Ce ar trebuie eu să înțeleg din asta?

Cred că un om normal poate să râdă sau să ignore o postare literară cu valențe umoristico-jurnalistice, nu să hărțuiască pe cineva pentru asta.

Mai trebuie menționat că nu eu am propagat postarea ci ziarele, blogurile și televiziunile, probabil din lipsă de senzațional estival. După cum se știe (dacă se știe, căci petentul consideră o postare pe Facebook ca fiind un eveniment de marcă) au fost multe exagerări (cel puțin așa le-am perceput eu) și a trebuit să răspund tot în stilulu-mi literar caracteristic. Eu chiar am acordat interviuri literare (de tip pamflet) în care am desmințit aceste insinuări socotite jignitoare. Acestea pot fi găsite cu un simplu search pe Google.[1] Am răspuns literar, iar textul cu pricina e oximoronic (“violați de batali”, batalul fiind o ovină castrată așa că violul e o utopie, sau “rog RECENSĂMÂNT”, deși în textul semnalat de petent apare REFERENDUM) și nici măcar nu e cel real (nu știu unde l-a găsit!) în totalitatea sa.

Prin urmare, ceea ce mi se impută este rușinos. Nu înțeleg de ce sesimte discriminat petentul. Poate că petentul este un om remarcabil, un etalon al acestei societăți, cap de familie, cu veleității artistice de necontestat, cu zeci de cazuri umanitare rezolvate și sute de reportaje sociale realizate pentru posturile locale și naționale. Nu putem ști asta din ceea ce ne oferă internetul.[2] Ar fi trebuit ca eu să las o notă de subsol (fiindcă am văzut că se poartă prin petiții și a trebuit să mă adaptez și eu) în care să menționez că DISCRIMINEZ tot mapamondul, mai puțin pe dumnealui. Dar probabil că și atunci s-ar fi simțit discriminat fiindcă dorește să fie alături de Transilvania, cu bune și cu rele.

Nu înțeleg de ce nu s-a autosesizat CNCD și se apelează, probabil, la o interpunere, la o mașinație, ca o la amendă rutieră atunci când polițiștii apelează cu încredere la nume de informatori ai MAI și semnează în locul lor, ca și când ar fi existat martori la acel eveniment. Au trecut douăzeci și cinci de ani de la ultima anonimă oficială a Securității. Ar fi fost cazul să se reia acest obicei căci poate unora le e dor de Ceaușescu și vor să-i aducă un omagiu prin punerea în aplicarea a învățăturilor sale socialiste. Ceea ce mi se întâmplă mie, ca scriitor și ca om, este un act socialist și nicidecum social sau juridic.

Ca fapt divers, dar lămuritor pentru oamenii de bună credință, doresc să menționez că soția mea este originară din Alba Iulia iar ura mea și discriminarea propriu-zisă ar trebui să se reflecte asupra traiului meu de zi cu zi cu o transilvăneancă, nicidecum într-o rețea de socializare, pe pagina socotită privată, între alte douăzeci de postări, și nu într-un mesaj privat sau la altcineva pe profil sau într-un grup. Dacă am postat pe facebook și această rețea nu m-a sancționat, înseamnă că totul e în regulă, dat fiind faptul că siteul LIVIUANDREI.RO este blocat pe toate rețelele de socializare și pe toate motoarele de căutare accesate de pe teritoriul României, și, deci, aceste rețele chiar au oameni competenți care își fac treaba. Consider că eu aș putea fi o victimă și nu un factor generator de discriminare, deoarece am fost amenințat cu moartea pe facebook. Nu am luat în seamă aceste amenințări pentru că ”e facebook” și dacă aș fi sesizat acest lucru instituțiilor abilitate, nu aș fi avut sorți de izbândă sau aș fi fost considerat nebun. După câte văd, pentru unii facebookul e chiar un mod de viață, deși eu mă pot descotorosi de laptop și pot nega că e contul meu personal, că a postat altcineva și gata proces până la o expertiză.

Totuși, prin ce expertiză se dovedește că e contul meu personal și că eu sunt cel care săvârșit acest gest incalificabil, căci privat nu e nimic pe Facebook și că eu sunt cel care înfăptuit acest abominabil act de discriminare? Însă, recunosc că eu am postat și voi mai posta. E literatura mea, opinia mea, viața mea, într-o țară (oficial) liberă. Personajele mele înjură, fac dragoste, ca și în viață. Dar de ce să mă disculp dacă sunt nevinovat? Cred în libertatea de exprimare și în nevinovăția mea, indiferent de ce se va întâmpla și, prin prisma excesului de zel al CNCD de a da curs acestei petiții în care solicitările și motivările sunt aberante, cred că mă paște un mare act de nedreptate, de aceea voi face publice presei citația, motivarea deciziei CNCD, dar și motivarea mea. Este normal și legal, deși încep să mă îndoiesc de legalitatea și normalitatea din România, după acest trist episod.

Paradoxal, consider că am dreptul constituțional de a mă exprima liber, măcar online și în cărțile mele, care au un triunghi roșu de avertizare plus cifra 16 pentru a nu fi citite de minorii sub această frumoasă vârstă și nicio funcție și îndatorire publică nu-mi îngrădește (nici măcar moral) acest lucru, iar dacă voi fi sancționat, acest fapt reprezintă o gravă încălcare a drepturilor și libertăților cetățenești, care ne amintesc de vremuri pe care le credeam apuse, atunci când Securitatea chema scriitori ca să-și justifice cuvintele și expresiile neînțelese de tovarăși. Înclin să cred că CNCD nu se comportă ca un instrument al Securității. Ar fi o glumă societală. Dar dacă, totuși, am lezat pe cineva (căci petentul nu menționează grupul sau persoana lezată ci dorește doar citarea mea și excluderea din USR), doresc să suport consecințele, cu condiția să pot publica în continuare și să-mi fie redată o listă cu expresii și cuvinte care contravin legislației din România; cuvinte și expresii care nu pot fi folosite în cărți, bloguri sau rețele de socializare, despre care (sincer) nu știam că sunt îngrădite literar. Momentan, nu știu să disting binele literar de răul literar.IMG_1551

Nu înțeleg de ce se simte nevoia acută a unei mascarade de proces ca în cazul celei încercate cu mult-mediatizatul Grigore Oprița. Chiar ar fi prea mult, dar observ că asta se vrea și în loc să se stingă totul, cineva vrea să agite apele interetnice pentru că presa va exploda în cazul unei sancțiuni. E normal. Nu m-aș mira să apară zeci de texte care mi se vor imputa. Așa se lucrează. Sper să mă înșel.

Referitor la beneficiile de scriitor USR-ist care mi se impută, țin să spun că nu am împlinit încă treizeci de ani, nu am dreptul la o pensie și nu am primit de la USR decât 30 de lei pentru o bucată de proză, și aia cenzurată, și am cotizat cu suma de 100 RON. Țin minte că am mâncat și două fursecuri și am băut puțină șampanie într-un pahar de plastic în anul 2012 la premiile filialei Craiova. Nu știu cât ar face astea în RON. Cam astea au fost benefiicile. Cât despre scatologie și escatologia invocată (probabil involuntar) de către petent, nu are rost să scriu o lucrare de doctorat. Așa se scrie acum, așa sunt filmele, nu are rost să explic nimănui literatura ultramodernă care oglindește viața așa cum e. Arta e inexplicabilă și dacă personajele unui roman se află într-o pușcărie, ele înjură și nu pot vorbi ca două zâne dulci, de dragul petentului. Fiecare alege ce să citească așa că fiecare alege ce să scrie. Totuși, se pare că petentul dorește cu orice preț ca eu să scriu așa cum consideră domnia sa, măcar pe Facebook și vrea ca instituțiile statului să se ocupe de cei ca mine, în cel mai rău mod cu putință, dacă e posibil. Îmi pare rău! Scriu și eu cum pot.

La final, fac mea culpa, deși nu cred că vreun membru CNCD a auzit vreodată de scriitorul Liviu Andrei și de așa-zisul său act de discriminareși instigare la ură etnică, până acum. Totuși, se pare că cineva din Cluj a auzit și drept urmare a socotit că e perfect legal, și, cu largul concurs al CNCD mă poate hărțui și iată că o face. Sper ca hărțuirea să se oprească aici și CNCD să sprijine acest lucru printr-o decizie justă în ceea ce privește acest dosar, căci a devenit un dosar, vrând-nevrând iar acest om care mă hărțuiește, a intrat la mine în viață și (mai rău) în casă, printr-o citație venită de la o instituție socotită serioasă, inființată, la directiva UE. Vreau să cred că e un exces de zel, că e doar rutină instituțională și nimic altceva, căci dacă e orice altceva, ne-am întors în comunism, de parcă nici n-am fi plecat, braț la braț cu martirii Revoluției din decembrie ’89. De ce trebuie să mă simt vinovat că gândesc liber doar pentru că sunt majoritar, căci judecând la rece acțiunea care se dorește distructivă a CNCD asupra mea ca scriitor, jocurile par a fi făcute de cei cărora le place să se joace cu viețile oamenilor liberi? Nu știu care e deviza CNCD, dar, în România, libertatea reprezintă numele unui tabloid. Cine aude cuvântul libertatea, se gândește la ziar și la fata de la pagina cinci; o fată frumoasă pentru unii, urâtă pentru alții, înaltă pentru unii, scundă pentru alții, ardeleancă pentru unii pentru că tatăl ei s-a născut în Cluj și olteancă pentru alții, fiindcă mama ei s-a născut în Corabia, județul Olt. Fiecare percepe lucrurile după bunul plac și studii. Se pare că eu, ca scriitor, va trebui să percep totul în funcție de libertatea de gândire pe care o permite sistemul totalitar în care trăiesc.

Cred că sunteți de acord, ca buni cunoscători ai legilor în vigoare, că orice instanță civilă ar respinge ca neîntemeiată acestă petiție. Nu sunt argumente juridice cum că eu aș fi postacul și contul ar fi administrat de mine, deși eu recunosc, încă o dată, că am postat de pe contul personal iar postarea îmi aparține. Ținând cont că petentul nu trebuie să plătească taxă de timbru sau eventuale cheltuieli de judecată, acesta a considerat că poate arunca cu noroi în dreptul la liberă exprimare al scriitorilor români prin intermediul CNCD.

În orice caz, Uniunea Scriitorilor mă poate exclude oricând. Este dreptul lor să o facă. Cred că au și făcut-o pentru că nu mi-am plătit cotizațiile sau că fața mea arată altfel decât a unui scriitor de partid. E problema lor. Cum am fost acceptat așa pot fi și exclus. Pot fi reprimit și răsprimit în fiecare an. E un drept pe viață. Eu nu sunt salariat USR să le cer socoteală, dar îi pot judeca moral și ideologic și îi pot admonesta în mediul virtual și în revistele literare. Azi pot să-mi doresc să fiu membru USR, mâine nu. O să mă înscriu în altă breaslă de creație unde pensia e mai babană și oamenii sunt mai slabi. E dreptul meu. Și nu înțeleg ce autoritate are CNCD asupra mea doar pentru că un petent a deschis televizorul, a memorat numele meu și a reclamat un lucru nereclamabil (E inadmisibil! Un scriitor postează pe facebook!!! Cum de-și permite?!? Pe el!).

Menționez că acesta este punctul meu de vedere și am decis ca să răspund în scris și să nu fiu nevoit să mă prezint într-un loc anume, la o dată și oră anume, în prezența petentului, pentru că nimeni nu-mi poate garanta securitatea fizică, dar fiind faptul că nici eu nici dumneavoastră nu putem cunoaște intențiile reale ale petentului, odată ce petiția e hilară și se referă la o postare pe Facebook preluată de tabloide, căci dacă nu sunam la CNCD ca să cer lămuriri, aș fi crezut că e o glumă, dată fiind seriozitatea acestei instituții.

Totuși, de ce nu pot trage CNCD la răspundere în cazul unei decizii favorabile a instanței, pentru că orice instanța va anula imediat orice amendă a CNCD, în cazul meu? Oricine poate descărca chiar acum o fotografie a mea și își poate face cont cu numele Liviu Andrei. Logic, nu? Dacă mâine petentul și alți amici ai săi fac acest lucru și înjură comunitatea evreiască în numele meu, pe Facebook, eu trebuie să fiu tras la răspundere? E nevoie de o expertiză tehnică. Fraudele pe internet sunt fapte penale și există organe abilitate ca să se ocupe de asta. Sau se ocupă CNCD și de acest lucru? Retrag totul, dacă e așa.

Regretabil este că CNCD se comportă acum ca o Poliție a Gândirii și creează un precedent periculos chiar și printr-un simplu avertisment. Avertismentul, chiar dacă instanța (reală) îl va anula (și îl va anula, nu încape îndoială, că totul pare o glumă de copii mari) va fi în vigoare până la decizia definitivă a instanței. De ce să fiu socotit oficial xenofob o lună, o săptămână, chiar două, pentru nevoia de atenție și frustrările unor spectatori care trăiesc ceea ce le dă televizorul și care ar face orice pentru a scăpa de plictiseală? Alt motiv nu văd. Nu sunt medic și nu am acces la fișele medicale a petentului. Poate are CNCD.

Cred că la ora la care ne găsim, milioane de oameni, scriitori cu postări literare sau nu, trag o înjurătură, critică sau își exprimă o opinie politică pe facebook, într-un comment sau altcumva și ar trebui citați și ei. Aș putea reclama o mie de oameni lunar prin fax, doar eu. Ar da CNCD curs tuturor petițiilor mele având ca unic fundament postări pe Facebook sau comentarii ale filmulețelor Youtube (unele cu trei-patru milioane de vizualizări) unde exprimarea e ca în lanul de păpușoi? Totuși ce e CNCD, dacă nu o instituție serioasă? Poliția online? Gardianul public al Facebook care inventează spețe pentru amenzi?

Nu înțeleg de ce dorește CNCD banii familiei mele. Ar rezolva o amendă usturătoare această problemă a libertății mele de gândire atât de savurată de cititorii mei online sau pe hârtie printată? Orice afirmație poate fi interpretată în fel și chip, oriunde, oricând. E o chestiune imagologică.

Deci, Facebook este o firmă privată, listată la bursă. Să lăsăm Facebook să-și rezolve problemele cu utilizatorii de rea credință. Așa ar fi normal și legal. Nu știam și nu cred că CNCD este o franciză a Facebook, iar dacă este, mea culpa, și aștept verdictul care cred că este unul politic și decizia e deja luată. Felicitări! Să nu mai lăsăm petentul să aștepte căci probabil e nerăbdător să știe cât am de plătit și cum va plânge copilașul meu de foame ca eu să-i iau pâinea de la gură, explicându-i în zadar că alocația lui mizeră va intra în contul autonom al CNCD, pentru că tatăl ei nu a realizat că libertatea este pe cale să devină arhaism. Este, clar, un abuz. CNCD incriminează așa ceva?

V-aș ruga să mi se comunice de către CNCD dacă petentul mai are și alte nemulțumiri depuse la instituția dumneavoastră și dacă e un reclamant de serviciu. Sper să mă înșele intuiția și să fie o simplă neînțelegere, totuși.

Vă mulțumesc din suflet căci și eu mi-am pus sufletul pe masă, deși nu credeam că o să trăiesc asemenea secvențe pe care le-am văzut doar în filmele despre Securitate și STASI. Și, totuși, eu nu sunt actor…”

One Response to Hărțuit pentru o postare pe facebook!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*