Omul care aduce răul…

Ideea acestui titlu încolțea mai de mult, odată cu întâmplările ce le enumăr mai jos și care îl argumentau. Mi l-am amintit acum, văzând rezultatele alegerilor, dar am zis să mai aștept: poate, cu vârsta, îi vine mintea la cap. Așa că îl folosesc abia astăzi, după urările de rigoare. Pentru că e strigător la cer ca o candidată cu dotările de atracție ale Elenei Udrea, cu efortul de expunere a lor pe care l-a făcut și cu atenția publică pe care a captat-o, indiferent dacă în bine sau în rău, să obțină un sufragiu cu puțin, chiar foarte puțin, peste pragul de cinci la sută obișnuit în cutumele noastre electorale!

Nu o dădeam câștigătoare și, ca să fiu sincer, chiar nici nu consideram că merită, vâzând cât de îndârjit partener – politic bine-nțeles – avea în Traian Băsescu și cum folosea acesta orice ieșire publică, ba chiar și cele pe care prin proprie chemare le mai poate convoca la Cotroceni, spre a-i face reclamă și a descrie blonda ei prezență drept elementul providențial al politicii românești. Îmi spuneam, doar, ce mare șansă pentru această doamnă candidat să aibă un asemenea șef de campanie electorală care, de la vreo 10 – 12 la sută din voturi, cât îi vedeam eu rezultatele, prin profund iubitoarea sa persevernță și, mai ales, prin accesul său zilnic oriunde e vorba de media, îi aducea un cel puțin 20%.

Nu credeam că alegătorii o vor aprecia drept preferatul absolut, ca-ntr-o iubire unică, așa cum făcea consecventul propagator al meritelor ei; dar, oricum, prin frecventele ecouri ale bătăliei, se dovedea un contracandidat foarte periculos, ale cărui șanse nu erau deloc de ignorat.

Pentru ca, deziluzie, dezamăgire, chiar derută: Să-i văd frumoasa poză, așa cum o avusese și în telegondolă alături de Pinalti, de data asta solo, alăturându-i-se doar modesta cifră de cinci și ceva la sută!

Imposibil! – mi-am spus mai întâi. Dar, rumegând lucrurile, mi-am amintit de acest titlu a cărui idee o aveam mai de mult, cobea prezidențială demonstrându-și de destulă vreme că e menită să aducă rău: Rău pentru țară, rău pentru populație, rău pentru politica românească și chiar rău pentru cei apropiați. Pentru că, zicea mintea mea plină de indulgențe, acel om care stă în pușcărie, poate că ar fi avut măcar șansa să fie judecat în stare de libertate dacă nu ar fi fost fratele Președintelui!… Sau, oricum, iarăși poate, dacă n-ar fi fost el fratele Președintelui, nici n-ar fi năvălit tocmai pe el beleaua de a i se fi aruncat în față clanul lui Bercea atrăgându-l în afacerile lor murdare!… Și se mai întreba mintea mea dacă, dintre sutele de doamne notar care au câștiguri bune, cu care își pot garanta creditele bancare, toate ar fi fost la fel de tracasate? Se bucură proprietăreasa de la Nana de vreo atenție specială, sau are omul acesta, care cândva pretindea că și pe români îi iubește, darul de a aduce răul asupra celor dragi?!

Dar nu numai asupra celor dragi: Să ne gândim la toți mărunții birocrați și politicieni corupți de la Călărași și de la Nana, care au dat cu flit adevăraților proprietari însușindu-și ei untul cernoziomului de Bărăgan așa cum îl puseseră-n valoare specialiștii de la Fundulea. Pungășii ca ale lor s-au făcut în întreaga țară, fără a se mai ajunge la repercusiuni. Sărmanii mici escroci: Ce fericiți ar fi rămas ei cu matrapazlâcurile lor dacă nu le-ar fi venit în coastă Omul care Aduce Răul!… N-ar mai fi dezgropat nimeni măruntele lor afaceri necurate! – blestemă ei astăzi arătând spre piaza rea de la Cotroceni.

Așadar, cu adevărat blestem, după cum s-a dovedit mai întâi pentru țară, apoi pentru propria familie, apoi chiar și pentru asemenea mărunței penali pe care îi putem numi victime colaterale! Dar chiar și asupra Doamnei Udrea pe care sincer o iubește? E prea de tot! Biata femeie, prin meritele sau nurii ei, cert lucru că s-ar fi bucurat de zece la sută din voturi, chiar dacă ne venind din partea celor mai deștepți și mai raționali români!… Tot s-ar fi bucurat de atenția unui public de manele pamat de poșetele ei; tot ar fi simțit că există un segment electoral care poate merge cu una ca ea!… Dar a venit căpcăunul cu dragostea lui s-o susțină, și iat-o ajungând la acel cinci la sută ca o bordură de trotuar.

Băsescu ăsta, de care toată lumea își dă seama acum că trebuie să te ferești ca de dracu, e ca-n bancul cu femeia fatală care se laudă: „Îl vezi pe ăla de la volan? Eu l-am făcut cu „Trabant”!… – pentru ca să precizeze după o pauză: Avea „Mercedes”!…” Așa că, degeaba îi prevăd unii viitorul printre articolele Codului Penal. La el s-ar putea să nu fie vorba de delincvență, ci de vocație.

Viitorul lui va fi cel mult asemănător antecesorului său la Primărie: Viorel Liș. Amândoi au vocația apariției pe sticlă întru susținerea femeilor, dar uite că ajung și la teste de paternitate! Care, din nefericire, nu privesc potența lor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*