Nu țara, ci PUTEREA ofițerilor (ne)deconspirați!

De fapt, nu am înțeles noi… Ponta (ne) propune trei modele de premier pentru a pricepe toată națiunea cât de unic, irepetabil și competent a fost el ca premier! Pentru a înțelege că este nevoie de o (mini)oaște, sau moaște – că tot aia e în cazul promisiunilor lui Ponta!, pentru a-l înlocui pe el, UNICUL. Câte unul pentru fiecare situație posibilă. Starea normală, în care să mai deșire și ei pe la colțurile legilor pentru o amnistie, o autonomie, o devalizare, un furt de țară, apoi statusul de țară în gaură financiar-bugetară, să nu mai stăm cu mâna întinsă la FMI (ci, poate, la ușa Moscovei) și una de posibil colaps de securitate.

Trei nominalizări, cât pentru trei vicepremieri, pe care doar un ofițer nedeconspirat le putea face. De la „colega la colega”… Un „ofițer” călare pe motorul nemolatic al lobby-ului unguresc, unul al jocurilor financiare internaținale, și unul cu galoane și după „pensionare”.

Vom fi așadar o țară unică în Europa. Cu un posibil viitor președinte (Doamane ferește!) care a lucrat pentru servicii, sau cel puțin s-a jucat și el la găletușa de aparent spion, și trei nominalizări pe măsură! Și nu ar fi într-adevăr unic ca dezbaterea finală să fie moderată de ofițerul-jurnalist autodeconspirat?!

Ponta continuă marea UNIRE! Dar nu a românilor pentru români. Ci ale intereselor acelora care vor fi determinați să-l susțină pe el în funcție. Lumea mai mică, ca sferă de acțiune, dar esențială, a baronilor transpartinici, lumea intermediară, bine mascată, a feluritelor servicii secrete care tot sapă la temeliile statului româna, dar și grupa exclusivistă financiar-internațională care mușcă din sărăcia sărăciei noastre.

Iar la oastea de guvernare a cetei de ofiței (ne)deconspirați se vor mai adăuga și alți racolați. „Tribunul” de la UNPR(M), poate chiar UNP(P)R(M) – în așteptarea „DD”-ului tot mai puțin senzațional, dar și seniorul-urechi-mari…

Propunerile de premieri „trei pentru unul” sunt o continuare a expresiei de infatuare a acelui premier care s-a luptat să-și treacă interimatele a cât mai multor ministere în propriul CV! Care s-a lipit de buza SIE în „tinerețe” pentru a fi și el un spion, ratat înainte de racolare, care și-a peticit „curicula” cu module inexistente, a făcut și pe pilotul (dar nu din admirație putiniană), iar dacă îl întrebi nici el nu mai știe pe cine a mai imitat. O „evoluție” în care a întruchipat imitativ, nereușit, atâtea personaje că nici el nu mai știe cine este.

Or, dacă azi este încă premier, mâine poate președinte, poimâine… Căci, până mai ieri era încă vorba de o formă nepericuloasă a grandomaniei. Dar astăzi lucrurile au evoluat. Și am mai avut un geniu „carpatin” care ne-a băgat decenii în cap ideea că el este unicul. În fine, unicii, pentru că nu o putea lăsa deoparte pe tovarășa de viață, savanta de renume mondial.

Azi, în noul cuplu, știm deja cine e savantul. Fie el și la nivel de „dottore”…

Unul care a avut nevoie de o Arenă pentru a se convinge că e ALESUL. Și a avut cine să-l pupe în fund. Căci, vinovat nu e doar cine racolează, ci și acela care acceptă șperțul sărăciei pentru a adula.

Desigur, poate că este vorba de ceva ce noi nu știm… Și un singur lucru ar putea explica această racolare milităresc-politică sub aceași umbrelă a guvernării. Și care ar explica și cele trei „variante” de premier, inclusiv cel pentru „nominalizarea” în cazul unei probleme de securitate națională. Același scenariu care ar justifica și presiunile SUA de a așeza la aceași masă pretențiile UDMR și acceptările partidelor românești „pentru un echilipru geopolitic” (sau poate geostrategic).

O unire a românilor de către Viorel Ponta; dar nu în sensul în care ne gândim noi! Ci de creare a unui unui front împotriva a ceva. Poate „primăvară rusească” – acțiune care este mai aproape, ca „ziua ruso-ungurească”, deși se credea…