Beizadea, fiul Corupţiei, între Rai şi Iad!

…S-a întrupat din lacrimă de Steauă

Ce-n noaptea de An Nou îşi sună-arginţii;

Cel divin l-a înălbit cu neauă

Şi l-au miruit în taină, sfinţii;

Îngerii blagoslovindu-l iarăşi,

Precistei l-au dat să-l spovedească,

Ca-nspre – obişnuinţa creştinească

Să fie-n veci sfinţilor, tovarăş.

Sântilie l-a luat cu Carul

Într-o zi cu zgomot şi furtună,

Arătându-i Biciul cum detună

Şi cum cad cei ce au umplut paharul.

L-au dus şi pe la Iad, pe la cazane

Şi-a fost stropit cu smoală la un deget:

-Vezi Păcatul, fereşte-te,Ioane!

Să n-ajungi aici nicicând cu preget.

La Rai, luă cu lapte cana plină

Din Râul ce curgea pe sub fereastră;

Se îmbuibă cu miere de albină

Şi mirosi parfum ales de glastră-

După ce fu tainul săvârşit

Şi jură cum scrie-n cele Sfinte,

Cel Divin i-a dat un pic de minte

Şi-o căldare de Credinţi şi Mit.

La plecare-a fost făcut atent

Asupra unui Timp ce va veni,

La care toţi vor răspunde: Zent!

Şi Drepţii tare se vor ferici!

Iar Strâmbii-adică cei ce au comis

Diferite-abateri de Cărare-

Vor păţi ce n-au văzut în Vis

Şi ce nu s-a pomenit sub Soare!

Dând Onorul, s-a-nclinat corect

Şi a răspuns: Am înţeles! Cu ţipăt-

La care Cel Divin a spus: Perfect!

Deci perfect fii Fiul meu… Un sclipăt,

Un minut şi iată-ajunse jos,

Aici, pe Pământul păcătos…

Cum a pus piciorul, asimţit

Cum îi spurcă sângele sfinţit;

A dat să strige, dar de Sus din nori,

Sfinţii îl priveau printr-o spărtură;

Domnul îi şoptea ceva din gură

Şi l-a ţinut în predici până-n zori…

 

…Atunci, atunci văzu el Pământenii

Cu gura în păcate şi cu Trupul-

De Păcate era plin şi stupul

De albine şi pe câmp,cocenii…

Văzu mândre armii de fecioare

Şi Femei sclipind de frumuseţe-

Ce-a zis Domnul, ce i-a dat poveţe

Şi-a adus atunci aminte-n grabă:

„Femeia e Ispita la tarabă!”

Deci, c-un pic de minte şi-arătos

Fiind, deveni periculos;

Greşind cu Gândul (Domnul şti Ideea),

El călcase deja Jurământul…

Să-l fericească de acum Pământul

Şi-aducă-i Raiul cel promis,Femeia?!

Uitând de Carul Sfântului Ilie,

De Ziua prorocită de-Apoi,

El se vându de-Acum pe veşnicie

Banalelor pământeşti Nevoi!

Spurcat la Gând,la Sânge păcătos

Deveni el, fostul Făt-Frumos…

 

…Faptele ce de-Atunci urmează

Tot mai „pământean” l-înfăţişează:

Din primul Magazin, cu haine noi

Îşi înţoli la ganţ a sa figură,

Încât toţi Trecătorii dinapoi

Îl priveau cu-Invidie şi Ură;

Femeile îi trăgeau ochiade,

Răpindu-l cu privirea,insistent:

„Priveşte,tu-e Tipul elocvent

Faunul visat de Naiade!”

La primul Bar îşi unse-n măruntaie

Cu bunătăţi şi ape-ameţitoare,

Ca să aibă vocea mai dihaie

Şi privirea mai..tulburătoare….

Apoi străbate-n lung şi lat, Parisul,

În rădvane şi-autobuze repezi;

Soarele-oglindea în Sena,lespezi

Lucitoare şi vrăjind ca Visul…

Cafenele,baruri zâmbitoare,

La orice colţ scâncea o serenadă.

Pretutindeni Ochiului i-apare

Bogăţia de culori din Stradă;

Felul Vieţii l-aţâţa profund,

Nu simţea că-a nimerit afund

În Deşerrtăciunile lumeşti-

-Făt-Frumos,erou din oşti cereşti

Unde tu te laşi târât cu voie?…

Iată-l într-un Pat dintr-un bordel

Depune-n nesăbuire, Zel.

Şi se simte-n Largul său,în voie;

Cu-o şleahtă de golani în faptul serii

Atacau redutele Plăcerii;

Violau Pensionul trist,

Negociau valori de ametist…

…Tinereţea se trecea cu timpul,

Frumuseţi-i se topea tot Harul,

Pare-mi-se se umplu paharul-

Prorocit se-apropia-Anotimpul.

Tot ce-i rămânea era Regretul,

De ce-i vorbise odată atunci,Profertul…

Părăsit,străin şi fără lire,

Moşul se retrase-n Mănăstire.

Pe-un Album cu-a vieţii lui Nimicuri,

Pe care scrise mare:Cugetări!

Moş Făt-Frumos da explicări la ticuri

Şi dădea poveţe şi urmări…

Pe prima Pagină ,cu litere de-o şchioapă

Un Motto da vigoare Înţelepciunii:

„Oamenilor, fiţi demni Fii ai Minunii,

Că-n Amintiri voi toţi aveţi o…Groapă!

Tot ce are Început, îşi are

Undeva Sfârşitul!veţi da Samă!

Deci, de iubiţi Viaţa viitoare

Aveţi drept Renunţarea,dulce mamă!

…Albumul înşira pe alte pagini

Cugetări din mândra Tinereţe;

„Viaţa este-atât, cât e Frumseţe

Şi Vlagă e,cât ochii au imagini,

Cât în Suflet e-un Avânt spre toate,

Vrăjit Îndemn spre Taină,a Cunoaşte!

Îmbătrânind, îţi fuge de sub roate

Pământul eşti a unei Vieţi: o Moaşte!

Zică Bătrânii, toţi, cu-o prefăcută

Pocăinţă, că e-Înţelepciune:

Reţinerea şi Vorba moale,mută;

Că Ştiinţa e-a Vârstei lor ,Minune…

Când voi fi şi eu cu ei de-o teapă,

Voi intra la rându-mi în Tăcere,

Până-Atunci de e Surâs,Durere.

Vreau să fie Foc de-i foc,nu Apă!

 

 

„Viaţa e un Drum fără de laturi,

Tinereţea-i Flacără şi… Fum-

Trebuie de Toate să te saturi,

Ce oricum la bătrâneţe-s Scrum!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*