…S-a întrupat din lacrimă de Steauă
Ce-n noaptea de An Nou îşi sună-arginţii;
Cel divin l-a înălbit cu neauă
Şi l-au miruit în taină, sfinţii;
Îngerii blagoslovindu-l iarăşi,
Precistei l-au dat să-l spovedească,
Ca-nspre – obişnuinţa creştinească
Să fie-n veci sfinţilor, tovarăş.
Sântilie l-a luat cu Carul
Într-o zi cu zgomot şi furtună,
Arătându-i Biciul cum detună
Şi cum cad cei ce au umplut paharul.
L-au dus şi pe la Iad, pe la cazane
Şi-a fost stropit cu smoală la un deget:
-Vezi Păcatul, fereşte-te,Ioane!
Să n-ajungi aici nicicând cu preget.
La Rai, luă cu lapte cana plină
Din Râul ce curgea pe sub fereastră;
Se îmbuibă cu miere de albină
Şi mirosi parfum ales de glastră-
După ce fu tainul săvârşit
Şi jură cum scrie-n cele Sfinte,
Cel Divin i-a dat un pic de minte
Şi-o căldare de Credinţi şi Mit.
La plecare-a fost făcut atent
Asupra unui Timp ce va veni,
La care toţi vor răspunde: Zent!
Şi Drepţii tare se vor ferici!
Iar Strâmbii-adică cei ce au comis
Diferite-abateri de Cărare-
Vor păţi ce n-au văzut în Vis
Şi ce nu s-a pomenit sub Soare!
Dând Onorul, s-a-nclinat corect
Şi a răspuns: Am înţeles! Cu ţipăt-
La care Cel Divin a spus: Perfect!
Deci perfect fii Fiul meu… Un sclipăt,
Un minut şi iată-ajunse jos,
Aici, pe Pământul păcătos…
Cum a pus piciorul, asimţit
Cum îi spurcă sângele sfinţit;
A dat să strige, dar de Sus din nori,
Sfinţii îl priveau printr-o spărtură;
Domnul îi şoptea ceva din gură
Şi l-a ţinut în predici până-n zori…
…Atunci, atunci văzu el Pământenii
Cu gura în păcate şi cu Trupul-
De Păcate era plin şi stupul
De albine şi pe câmp,cocenii…
Văzu mândre armii de fecioare
Şi Femei sclipind de frumuseţe-
Ce-a zis Domnul, ce i-a dat poveţe
Şi-a adus atunci aminte-n grabă:
„Femeia e Ispita la tarabă!”
Deci, c-un pic de minte şi-arătos
Fiind, deveni periculos;
Greşind cu Gândul (Domnul şti Ideea),
El călcase deja Jurământul…
Să-l fericească de acum Pământul
Şi-aducă-i Raiul cel promis,Femeia?!
Uitând de Carul Sfântului Ilie,
De Ziua prorocită de-Apoi,
El se vându de-Acum pe veşnicie
Banalelor pământeşti Nevoi!
Spurcat la Gând,la Sânge păcătos
Deveni el, fostul Făt-Frumos…
…Faptele ce de-Atunci urmează
Tot mai „pământean” l-înfăţişează:
Din primul Magazin, cu haine noi
Îşi înţoli la ganţ a sa figură,
Încât toţi Trecătorii dinapoi
Îl priveau cu-Invidie şi Ură;
Femeile îi trăgeau ochiade,
Răpindu-l cu privirea,insistent:
„Priveşte,tu-e Tipul elocvent
Faunul visat de Naiade!”
La primul Bar îşi unse-n măruntaie
Cu bunătăţi şi ape-ameţitoare,
Ca să aibă vocea mai dihaie
Şi privirea mai..tulburătoare….
Apoi străbate-n lung şi lat, Parisul,
În rădvane şi-autobuze repezi;
Soarele-oglindea în Sena,lespezi
Lucitoare şi vrăjind ca Visul…
Cafenele,baruri zâmbitoare,
La orice colţ scâncea o serenadă.
Pretutindeni Ochiului i-apare
Bogăţia de culori din Stradă;
Felul Vieţii l-aţâţa profund,
Nu simţea că-a nimerit afund
În Deşerrtăciunile lumeşti-
-Făt-Frumos,erou din oşti cereşti
Unde tu te laşi târât cu voie?…
Iată-l într-un Pat dintr-un bordel
Depune-n nesăbuire, Zel.
Şi se simte-n Largul său,în voie;
Cu-o şleahtă de golani în faptul serii
Atacau redutele Plăcerii;
Violau Pensionul trist,
Negociau valori de ametist…
…Tinereţea se trecea cu timpul,
Frumuseţi-i se topea tot Harul,
Pare-mi-se se umplu paharul-
Prorocit se-apropia-Anotimpul.
Tot ce-i rămânea era Regretul,
De ce-i vorbise odată atunci,Profertul…
Părăsit,străin şi fără lire,
Moşul se retrase-n Mănăstire.
Pe-un Album cu-a vieţii lui Nimicuri,
Pe care scrise mare:Cugetări!
Moş Făt-Frumos da explicări la ticuri
Şi dădea poveţe şi urmări…
Pe prima Pagină ,cu litere de-o şchioapă
Un Motto da vigoare Înţelepciunii:
„Oamenilor, fiţi demni Fii ai Minunii,
Că-n Amintiri voi toţi aveţi o…Groapă!
Tot ce are Început, îşi are
Undeva Sfârşitul!veţi da Samă!
Deci, de iubiţi Viaţa viitoare
Aveţi drept Renunţarea,dulce mamă!
…Albumul înşira pe alte pagini
Cugetări din mândra Tinereţe;
„Viaţa este-atât, cât e Frumseţe
Şi Vlagă e,cât ochii au imagini,
Cât în Suflet e-un Avânt spre toate,
Vrăjit Îndemn spre Taină,a Cunoaşte!
Îmbătrânind, îţi fuge de sub roate
Pământul eşti a unei Vieţi: o Moaşte!
Zică Bătrânii, toţi, cu-o prefăcută
Pocăinţă, că e-Înţelepciune:
Reţinerea şi Vorba moale,mută;
Că Ştiinţa e-a Vârstei lor ,Minune…
Când voi fi şi eu cu ei de-o teapă,
Voi intra la rându-mi în Tăcere,
Până-Atunci de e Surâs,Durere.
Vreau să fie Foc de-i foc,nu Apă!
„Viaţa e un Drum fără de laturi,
Tinereţea-i Flacără şi… Fum-
Trebuie de Toate să te saturi,
Ce oricum la bătrâneţe-s Scrum!
Lasă un răspuns