Terra, Planeta Sufletelor Rătăcite…

Generalul Gheorghe Dragomir este un apologet, un misionar, un propovăduitor şi un mărturisitor al cuvântului scris, cu mult har, cu mult talent şi cu multă dăruire, un cuvânt plin de miez şi de consistenţă de care avem foarte multă nevoie, deoarece este cuvântul specialistului, istoricului, diplomatului, militarului, românului serios şi patriotului authentic. Gheorghe Dragomir – născut la 16 decembrie 1948 în comuna Bolintin-Vale, judeţul Giurgiu, este absolvent al Facultăţii de Drept – Bucureşti în anul 1971, şi al cursurilor post universitare de Relaţii Internaţionale şi de Comerţ Exterior (1987-1989). Din anul 1973 până în anul 1992 a fost ofiţer în Centrul de Informaţii Externe, perioadă în care a executat mai multe misiuni în ţări din Asia, Africa, Orientul Mijlociu şi Europa Occidentală. Ajunge Adjunct al Şefului S.I.E. (1990-1992) când este avansat la gradul de General de Brigadă; se pensionează la cerere, din motive medicale în luna februarie 1992. Între anii 1998 – 2005 a fost Consilier la Comisia de Politică Externă a Senatului României. Din anul 2001 până în prezent este membru fondator şi preşedinte executiv al Asociaţiei Culturale “România în Lume”. De asemenea, este membru fondator şi preşedinte al Camerei Bilaterale de Comerţ şi Industrie România-Azerbaidjan (2005-2007).

Gheorghe Dragomir este expert policito-militar şi autor a numeroase studii şi articole de politică externă, strategie geopolitică şi geoeconomică, privind zona Mării Negre, Asia Centrală, Marea Caspică şi Orientul Mijlociu. Ca scriitor şi publicist, sub egida Editurii “România în Lume”, Gheorghe Dragomir a publicat malte studii, volume, lucrări ştinţifice şi cărţi, din care le amintim pe următoarele:

 Lucrarea “Recviem pentru spioni” vol. I a fost scrisă din necesitatea de a dezvălui cititorilor români şi celor străini interesaţi, unele aspecte mai puţin vizibile ale activităţii de informaţii externe, pornind de la experienţa proprie, dobândită în două decenii de luptă, pe frontul nevăzut al confruntării şi uneori cooperării tacite, între servicii de spionaj, aparţinând unor state cu sisteme politice diferite. Lucrarea „Recviem pentru spioni”, vol. II, se doreşte a fi un omagiu adus cadrelor şi agenţilor S.I.E. care, cu devotament şi profesionalism şi-au adus contribuţia la apărarea şi promovarea intereselor naţionale, de multe ori nedreptăţiţi de istorie şi de societate şi, totodată, un îndemn adresat tinerei generaţii de a aborda cu încredere, responsabilitate şi respect această profesie, cu atât mai mult cu cât pericolele şi ameninţările asimetrice care stau în faţa secolului XXI, cer angajarea în aceste organisme, a celor mai luminate minţi şi a experţilor din cele mai diverse domenii. Volumul „Europa cu capul în stele şi trupul însângerat” încearcă să găsească răspunsuri cât mai concrete şi lipsite de prejudecăţi la unele întrebări care frământă şi îngrijorează diferite organizaţii sau grupări elitiste la nivel planetar şi anume: Criza economică actuală este semnalul declinului moral al occidentului? Agnola creştinismului va produce o nouă religie, alta decât cele cunoscute? Europa este ameninţată cu islamizarea în următoarele decenii? Civilizaţia următoare va fi spiritualizată sau războinică? Este o lege între Evanghelie şi Război?

După toate acestea, şi multe alte contribuţii deosebite, Gheorghe Dragomir vine acum în întâmpinarea noastră cu o altă carte, ce poartă titlul: “Terra, planeta sufletelor rătăcite” – o altfel de carte, impozantă, monumentală, aşezată în cuprinsul a 468 de pagini şi structurată pe 13 capitole tematice, bucurându-se de un “Cuvânt Înainte” semnat de către Părintele Dr. Ioan Mircea Ghitea – Parohul Bisericii Ortodoxe Române din localitatea Husasău de Criş, judeţul Bihor, de o “Prefaţă” semnată de teologul şi publicistul Dr. Stelian Gomboş şi de o “Postfaţă” semnată de eruditul cercetător şi istoric – Prof. Univ. Dr. Mihai Drecin de la Universitatea din municipiul Oradea, judeţul Bihor.

Avem de-a face cu o carte, cu un volum, consistent şi substantial, care ne cheamă şi ne provoacă la meditaţie şi reflecţie religioasă şi spirituală, şi toate acestea, fiincă ne referim la o lucrare ce face trimitere la sufletul omenesc, cu toate ale sale; de asemenea este o lucrare ce face o analiză serioasă şi profundă asupra fenomenului religios de astăzi, asupra importanţei religiei în viaţa omului, (post)modern şi contemporan, de secol XXI şi început de mileniu III.

Spicuind şi rezumând din această vastă, consistentă şi bogată lucrare doar preocupările, întrebările şi frământările autorului, cu privire la problema religioasă, spirituală, a cosmosului, universului şi omenirii întregi, sau preocupările domniei sale cu privire la importaţa religiei, implicit a culturii sacre, spirituale, în viaţa omului, dintotdeauna, inclusiv a omului de astăzi, vom reţine şi sublinia faptul că, ştim cu toţii că omul este un univers deschis, limitele acestui univers fiind aceleaşi dintotdeauna: abisurile tenebroase ale căderii, ale păcatului şi ale patimilor şi înălţimile sau piscurile senine ale virtuţilor. Păcatele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violente şi grosiere ale energiilor şi resurselor umane, şi virtuţile, care constituie adevărata vocaţie şi lucrare a omului, au fost aceleaşi de la început, deşi au fost numite diferit. Ceea ce s-a schimbat nu este atât modul lor de desfăşurare, cât mai ales intensitatea şi generalizarea lor – susţine Părintele Ioan Cristinel Teşu, în lucrarea sa „Omul – Taină Teologică” – apărută la Editura ,,Christiana„ din Bucureşti.

Păcatele contemporane sunt aceleaşi cu păcatele primilor oameni după cădere. „Însă, în timp ce oamenii de atunci experiau păcatul ca pe o cădere, o rupere şi o înstrăinare de Izvorul vieţii şi de temeliile ontologice ale lumii şi trăiau această „sfâşiere a firii,, în pocăinţă neîncetată şi cu speranţa necontenită a mântuirii, astăzi, ceea ce altădată însemna o gravă abatere, accidentală totuşi, a firii de la chemarea ei divină, tinde să se generalizeze şi să devină normalitate, chiar o a doua natură, la nivel planetar” – susţine acelaşi Părinte Profeosr Ioan Cristinel Teşu.

După veacuri de cercetare şi investigare anatomică şi medicală, trupul omului, constituţia sa fizică, este bine cunoscută. Ceea ce rămâne o taină, pe care teologia o expune în toată bogăţia şi frumuseţea sa, este infinită viaţă spirituală, duhovnicească, a acestuia. Lumea, timpul, omul fac tot mai mult obiectul analizei şi al reflexiei ştiinţelor descriptive, naturale, fizice şi exacte. Concluziile la care conduce, însă, acest mod de abordare nu sunt dintre cele mai mulţumitoare pentru filosof sau moralist. Reducerea faptului sufletesc la sfera fiziologicului şi a psihologicului, a evoluţiei la dizolvare pot satisface, poate, doar o curiozitate ştiinţifică, nu şi dorul şi efortul moral. Spaţiul şi timpul sunt privite doar în perspectiva fizică, în baza interacţiunii lor, iar omul, într-un astfel de cadru, se simte stingher şi străin.

Trebuie să reţinem faptul că taina omului nu se cuprinde şi nu se închide în el însuşi, ci se raportează la Arhetipul după care a fost el a creat şi spre care tinde – Dumnezeu. Ontologia sa este iconică, adică ne conduce spre Dumnezeu, a cărui icoană imperfectă, dar în continuă epectază, este omul. “În profunzimea tainei sale, omul nu există doar pentru sine şi prin sine, ci prin voinţa Creatorului său şi pentru semenii săi. Dependenţa de Dumnezeu – Părintele său ceresc – şi de semenii săi sunt cele două aspecte fundamentale ale existenţei umane. Omul nu îşi este nici măcar lui un centru şi nu îşi este suficient sieşi, ci se află permanent în legătură cu semenii săi, îndreptându-se, prin legea iubirii, spre Dumnezeu şi aceştia” – afirmă tot Părintele Profesor Ioan Cristinel Teşu.

Într-o abundenţă de antropologii şi psihologii, soluţia teologică întregeşte şi încununează toate celelalte elemente ale discursului antropologic, şi aceasta la un mod ontologic, profund optimist şi pozitiv, într-o perioadă în care, datorită egocentrismului luciferic, recursul la cuvintele inspirate ale adevăraţilor Părinţi duhovniceşti pare inoportun, perimat şi anacronic. Criza sau drama omului modern şi a lumii în care trăieşte, cum pe bună dreptate constata marele moralist român – Profesorul Constantin Pavel în lucrarea sa „Problema răului la Fericitul Augustin” este că „piere şi nu-şi dă seama de unde-i vine pieirea. Aruncă vina pe crizele economice, sociale şi politice, socotindu-le ultimele şi singurele cauze ale răului de care suferă, dar ignoră cauza adevărată a tuturor relelor: păcatul”. Cauza acestei tragedii a omului contemporan o constituie antropologia greşită de la care se porneşte în desluşirrea şi explicarea tainei umane, din perspectiva originii şi finalităţii sale. „Nu s-a înţeles că omul este o fiinţă naturală, însă, în acelaşi timp şi într-un anumit sens, şi supranaturală, coruptă şi fără har, dar având un scop supranatural. Omul a fost considerat numai în chip natural. Tăindu-i-se legătura cu Dumnezeu şi fiind redus la propriile lui forţe naturale, omul a devenit robul nevoilor şi plăcerilor. Lipsit fiind de suportul spiritual al religiei, nimic nu-l mai poate apăra împotriva haosului. Umanismul antropocentric nu sfârşeşte, cum s-ar crede, printr-o afirmare a omului, ci printr-o negare a lui… „Afirmă acelaşi Profesor Constantin Pavel în aceeaşi lucrare. Convingerea noastră este că singură antropologia creştină are puterea de a aduce liniştea atât de mult căutată, pentru om şi pentru lume, linişte izvorâtă din iubirea lui Dumnezeu şi împărtăşită lumii prin om – „cununa creaţiei”.

Felicitări autorului, pentru elaborarea acestui volum foarte important şi necesar – adevărat tratat, ştiinţific şi teologic (incluzînd aici toate ramurile şi ştiinţele teologiei: antropologie, cosmologie, cosmogonie, eshatologie, mistagogie, hristologie şi multe altele) şi să-i doresc ca, în continuare, să publice cărţi cel puţin la fel de interesante, bucurându-se de un real şi binemeritat succes în urma lor şi având parte, în continuare, de multă putere de muncă, mult succes şi multe împliniri!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*