Râsu-plânsu la români…

Har, Domnului că avem de ce râde… În sens bun şi în sens rău-important este că râdem (ne râdem! – cum zice un politician). În sens bun, râdem şi ne veselim cum gimnastele noastre bat echipe a unor gigantice ţări; râdem şi ne bucurăm de extraordinarele probe de talent şi geniu ale unor tineri români. Ne emoţionăm de câte ori are loc un salon de inventică peste hotare,unde excelăm de escaladările pe „evereştii” lumii a unor români, chiar şi fete – cazuri de arhivă.

Ne bucurăm de minunile inginereşti din ştiinţa de vârf (gen lasere, cosmonautică etc) ale românilor, de succesele internaţionale ale elevilor olimpici români, ale noului Badea Cârţan-pedestraşul actual de la Sarmisegetuza la Roma, ale informaticienilor români la concurenţă cu giganţii mondiali (unde se vorbeşte cel mai mult englezeşte şi româneşte-scria un comunicator). Ne simţim mândri de izbânzile ostaşilor români din teatrele de operaţii militare (la o adică când suntem tot ameninţaţi cu enclavizarea şi sfârtecarea ţării –unde, oare de ce se tot instruiesc paramilitar unii hungarişti! – să avem ac de cojocul… lupului travestit în capră democrată!). Suntem fericiţi că avem un folclor neasemuit de frumos, de-o solidă cultură şi vechime şi că mai avem ţărani şi sate etc. Vorba poetului: „avem codri, avem mare şi munţi ce de aur gem; şi prin codri, căprioare… Doamne, dar ce lupi avem!”…

Un prieten inginer din America, fost coleg de liceu, plecat de peste 4o ani devine tot mai îndrăgostit de ţară după fiecare întâlnire, reuseşte să nu-şi lase inima mânjită de mizeriile care se aduc şi se fac ţării sale de specimene sofisticate ale culturii şi civilizaţiei occidentale. Se miră încă odată de ce n-avem mai multe premii Nobel, când avem savanţi români ce au inventat avionul cu reacţie, racheta, stiloul, tragerea printre elicele avionului, speologia, sângele artificial, rucsacul sburător. Au descoperit cibernetica, insulina, bacilul tuberculozei etc. Şi nu au primit nici un Nobel pentru că şi premiile alea se dau cui vor oligarhii şi globaliştii lumii (se dau între ei – cum ar zice bace Ioane din Pociovelişte!).

Asta nu e de râs, ar fi de plâns! – de plânsul trişorilor! La fel ca şi polologhia unora din media tv, care – slabi la minte, pardon gramatică – când nu au ce spune jignesc ţara, care e şi ţara telespectatorilor şi a netelespectatorilor. Vin cu tot felul de statistici simulate: că suntem ultimii din Europa la cutare şi cutare, că suntem… buni să ne luăm câmpii… de ce n-or fi plecat oamenii ăştia ei, „,afară”-vorba lor – şi să nu ne mai toace la cap cu fraze întregi mincinoase. N-a scăpat de ei nici Mihai Viteazul, Eminescu, Eliade, Mareşalul, Goga, Nichita, Coposu, Păunescu, Zamfir, Pruteanu, Nadia, Sorescu şi mulţi alţii. Unii au limba de lemn stilizată: la orice zic OK…

Iar politicienii, nu numai prin vorbe, dar şi prin fapte… o fac de oaie. Una zic, alta… fumează – vorba lui Arghezi. Preşedintele era azi contra FMI, ca peste o lună să facă invers; premierul e doldora de şmecherii: azi cu Roşia montană ca să-l dea jos pe cel în funcţie, mâine contra sau invers; trage barca ţării pe… uscat, se dă cu avionul, iar oponenta lui cu… paraşuta, adică se dau mereu… în stambă, se fac de râsul curcilor, dar şi… al nostru. Avem de ce râde, când ar trebui să-i deplângem! Păcat este că e de plâns ţara!, când ei sunt de râs!

Cohorte de oameni slabi de caracter îi votează, le cântă osanale, le asigură falsele sondaje. Oamenii cumsecade, cei normali nu se mai văd, aşa se face că a câştigat femeia cu barbă (căci gay-ii minoritari peste tot, sunt vehemenţi, au adrenalină şi atacă), aşa se face că dăm Ungariei la Eurovision zeci de puncte, căci minoritatea e în asalt… Dacă mai punem în vizorul cătării şi trânta publică a celor doi mai mari în stat, apoi scenele acelor baroni de tot… râsul,chiar că avem motive grave să-l invocăm pe Ţepeş şi să-l implorăm pe Dumnezeu… Har, Domnului că asta mai putem face… şi mai mult de atât… Vorba latinului: Ridendo castigas mores! Și a lui Cicero… dar distrugeţi Cartagina! – în cazul nostru… Inamicul ţării, al cetăţeanului, al viitorului copiilor noştri! Dixit, amin!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*