Adierile primăverii…

Infinitul de aproape

Costișele se profilează-n zare,

Mahmuri ca după o beție grea

Țâncii pământului

Își ocrotesc mormântul

Săpându-l în exterior

Și își croiesc labirinturi

Pentru cartofii pe care încă

Nu i-am sădit pe răzor.

Peste vârfuri de plop

Ca peste întindedri de ape

Privirile mi le îngrop

Ca să mă satur

De infinitul de-aproape.

*

Focuri mocnind

Focuri mocnind

Prin grădini,

Gâze-adormind

Pe lumini.

.

Lume ca-n furnicar

Saltă glia în slăvi,

Numai vântul hoinar

N-are de nimeni habar.

.

Triluri din cer

Grav scăpătând,

Izvoare-mister

Din soare curgând.

.

Sadoveanu recită

”Sara pe deal”,

Toate-s ispită

Nimic ideal.

*

Din adormire

Codrul învie

Din adormire,

Își trage o ie

Și-o să se mire

.

De verdele verde,

De poale uscate,

De bursucul ce-accede

În tron la palate.

.

Codrul respiră

Din firavi bojoci,

Plete-ți resfiră,

Te-ndeamnă să joci.

.

Frumoasă și jună

Treci pe poteci,

Porți o cunună

Și nu te apleci.

*

Cerbii

Cerbii mei cu stele-n gene

Și jăratec în copite

V-așteptam în verzi poiene

Cu mari coarne răzvrătite.

.

N-ați venit pe la izvoare

Dar și astăzi vă aștept,

Cerbii mei cu chip de floare

Și cu codrii prinși la piept.

2 Responses to Adierile primăverii…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *