În mod evident, ruptura USL-ului se va produce doar după ce una dintre cele două formaţiuni principale îşi va fi asigurat o suficientă polarizare sau chiar racolare a partidele neguvernamentale, dar parlamentare, care stau în aşteptare. Iar faptul că prima pregătită de ruptură va fi formaţiunea majoritară a structurii USL nu este nepărat o certitudine. Pentru că, în acest caz, structura-mamut a PSD-ului nu reprezintă în mod obligatoriu un avantaj. Dimpotrivă!
De altfel, faptul că orice este posibil a fost dovedit chiar în aceste zile în care USL, structură oricum fragilă, a ajuns la limita impoziei de frustări şi orgolii sub asaltul diversionist lansat de agentul ciripoi al agenturii anti-PSD! Şi nu ar trebui să ne surprindă că prima mişcare de separare a „apelor” (de fapt, a uleiului alunecos al liberalilor de zeama chioară a social-democraţiei) a venit dinspre liberalii-minoritari la talpa mamutului PSD. O „furnică” pe cale să răstoarne mamutul cu picioare de lut ajuns printre porţelanurile unei guvernări dificile. Căci, în vreme ce social-democraţii se ţin scai de drumul pe care îl cred ei potrivit, nu doar celor 7,5 milioane de foşti alegători, ci întregii ţări, liberalii, aidoma oricărei „minorităţi”, îşi croiesc atuu-rile în deja clasica strategie a paşilor mărunţi.
Şi nu întâmplător s-au lipit liberalii de acest tip de acţiune! Pentru că, în acest moment, un lucru este cert: PNL şi-a apropiat cu mult mai eficient UDMR-ul decat a făcut-o PSD-ul. Iar dovezi ale „contagiunii” se găsesc în ademenitoarea fleică lăsată de social-democraţi la îndemâna liberalilor prin şefia comisiei de revizuire a Constituţiei. Acolo unde maghiarimea politică are un interes cu mult mai palpabil decât „oferta” de regionalizare a social-democraţilor.
De altfel, faţă de proiectele de regionalizare vehiculate de reprezentanţii PSD, maghiarimea politică mimează un „Nem” al tergiversării. Dar, în faţa „iniţiativelor” liberalilor legate de punctele de revizuire a legii supreme, UDMR se arată cât se poate de deschis. Şi cum altfel când, într-o imbecilitate de neconceput, comisia de revizuire le pune pe tavă maghiarilor iredentişti posibilitatea de a rupe Naţiunea Română de raportarea filonului său de românism de data care îi ţine pe revizionişti în şah. Sărbătorirea Zilei Naţionale la 1 Decembrie, dată care constituie pentru maghiarimea politică un junghi în inimă.
Or, propunerea liberalilor de a modifica data de celebrare a Zilei Naţionale a României (ori chiar „disponibilitatea” de a crea mai multe zile… naţionale, pesemne câte una pentru fiecare regiune istorică!) nu poate fi privită decât ca o soluţie de a desprinde un reper al fiinţei naţionale de acel 1 Decembrie care îi seacă în inima lor de tăciune pe revizionişti. Şi are o însemnătate, ca efect imediat, cu mult mai mare decât jocul PSD-ului de a se juca pe harta ţării cu creionul regionalizării. (Iar aici trebuie să le aducem aminte acelor lideri ai PSD care înjunghie trufaş harta ţării pentru a trasa regiuni precum Transilvania de Nord (!)- Vest, că istoria a demonstrat de atâtea ori că toţi aceia care trag cu forcepsul frontiere peste unitatea unei naţiuni, sfârşesc într-un decalog nefast. Dar au vreme să afle!).
Aşadar, după ce au oferit maghiarimii perspectiva unui adevărat motiv de sărbătoare, desprinderea României de Ziua Unirii (la care se adugă, probabil, promisiunea de a scurta Art. 1 de sintagma stat naţional), liberalii par a se baza pe sprijinul UDMR-ului, dar şi al altor minorităţi, în perspectiva desprinderii PNL de mamutul PSD. Drept pentru care au şi ieşit la un atac, dar nu pentru a rupe acum USL-ul, ci pentru a da un semnal deloc discret PSD-ului. Din păcate pentru ei, deloc inspiraţi, dar cum altfel din partea unor liberali care, deşi se mândresc ca fiind urmaşii brătienilor, sunt gata să rupă unitatea Naţiunii Române, PNL a aruncat în „luptă” cel mai nepotrivit personaj. Turnătorul ciripoi-Deleanu, agentul S.R.S. de scuipat în faţă demnitatea românilor, agent de decopertare de ruşinea trădării a personajelor desprinse din orizontul cel roşu al trădării de ţară, dar şi vânzător la mantinelă a bogăţiilor ţării. Ba, şi mai penibil, după desconspirarea ciripoiului, liberalii au mai trimis în tanşeele impotenţei şi pe ministrul neSănătăţii, un alt exemplu al liberalismului unsuros care, într-o micţiune de aroganţă, vine să dea cu bâta în propriul şef. Iar el, personaj necofag care a semnat condamnarea la moarte a bebeluşilor prematuri, care i-a adus în pragul morţii pe bolnavii cronici şi care a dat peste cap orice logică a schemelor de medicamente compensate, dar şi cel ce ţine pe tuşă operaţiile de inimă, din criterii contabiliceşti, el a fost pus să aducă reproşuri PSD-ului, luându-l de rever pe premier pentru aşa-zisa blocare a reformei Sănătăţii (or, dacă dezastrul pe care l-a produs acest ministru acum s-a realizat în condiţiile în care nici măcar nu a aplicat strategia sa de „reformă”, este de-a dreptul înspăimântător să te gândeşti cum va arăta sistemul după „reformare”!).
Oricum, lecţia diversiunii a fost binevenită! Pentru că felul în care a reacţionat Victor Ponta în faţa acuzaţiilor lansate de Ciripoi-SRS, şi credibile căci doar vin dinspre fratele cel mare, de agenetură (!), dovedesc că premierului i s-a urcat puterea la cap, într-un gest al despotismului dâmboviţean (poate chiar, cotrocenist!), acesta cerându-i preşedintelui unei alte formaţiuni, fie el şi un „touchCrin”, să de afară un membru.
Or, doar pentru acest derapaj, această imixtiune fără nici o urmă de regret sau scuze în viaţa unui alt partid, ar trebui să determine PSD-ul, ăla curat (cât o mai fi), să ceară îndepărtarea lui Victor Ponta exact cât ar trebui şi PNL-ul (tot ăla curat; şi tot cât o mai fi!) să asigure alungarea Ciripoiului. Alminteri, dacă PSD nu îl elimină pe Ponta, s-ar putea să o facă PNL, care ar putea face o majoritate cu Johannis premier şi resturile de tip PDL, UDMR, PPDD şi Minorităţi.
Lasă un răspuns