Despre diversionişti, trădători, securişti, idoli falşi şi farisei (2)

– interviu cu patriotul unionist Ilie Bratu –

Nicolae DabijaDle Bratu, ştiu că aveţi repulsie faţă de Dabija, dar v-aş ruga să ne mai spuneţi cîte ceva, pentru că vreau să înteleg acest personaj atît de controversat. Ziceaţi că aveţi multe încă de spus despre acest diversionist. Nu ştiu cînd veţi scrie o carte, dar lumea vrea să ştie acum, ca să ia atitudine.

Iată ce spunea, spre exemplu, Serafim Saca despre acest parvenit, Dabija: ,,Cu Nicolae Dabija povestea e şi mai lungă şi, poate, şi mai tristă. La scurt timp după tentativa maiorului Glotov de a mă convinge să-l murdăresc pe Nicolae Lupan în săptămânalul, încă neprivatizat, al lui Dabija, Literatura şi Arta, apare sub semnătura neştiutului de nimeni Sorin Vlaicu o pagină (episodul doi) – Calea lungă a trădării – despre Nicolae Lupan şi Europa lui Liberă. Mai apoi, la 17 decembrie 1987, scrie Nicolae Lupan în cartea sa Însemnări de desţărat – „instigatorul şi provocatorul procuror Dabija moderează pentru televiziune un fel de proces jdanovist în deplasare, unui trădător de neam şi ţară, avându-i ca martori ai acuzării pe Victor Teleucă, Mihail Murzac, Vladimir Curbet, Constantin Martânovschi şi câţiva consăteni aleşi pe sprânceană…  Tribunalul la care n-a fost admisă niciuna din rudele mele apropiate, scrie Nicolae Lupan în acelaşi volum, a adoptat un „verdict” de înfierare pe care l-au trimis la Europa Liberă, ca să ştie şi cei de la Munchen cât de mult îi face de râs Nicolae Lupan din satul Cepeleuţi. Cele patru surori ale mele, nenumăraţi veri şi verişoare din Basarabia şi Cepeleuţi, au trecut prin mari emoţii în seara când această porcărie sovietică a fost difuzată la radio şi la televiziunea din Chişinău. Cam asta-i cu Dabija”…

– Cum putea Dabija să facă aşa ceva? Cum putea să-l denigreze pe Nicolae Lupan, acest MARE ROMÂN BASARABEAN cu o înaltă conştiinţă naţională? Numai un nemernic putea să fie atît de perfid… Şi acum acest ticălos este onorat de Statul Român?!…

– Pe Dabija îl consider cel mai mare roşca al zilelor noastre. iurie roşca a devenit deja cadavru politic, dar dabija se află încă pe val… Nu avem timp şi spaţiu să vă povestesc toate cite le ştiu despre acest idol fals… Am să menţionez doar cîteva secvenţe din ,,activitatea” lui fructuoasă… În 1988, în plin proces de renaştere naţională, scria în autobiografia sa că părinţii săi au trăit între 1941 şi 1944 sub ocupaţie românească… Se mîndrea că tatăl său a fost organizatorul colhozului din localitate, iar în fişa personală care însoţea autobiografia sa scria că el cunoaşte limbi străine franceza şi româna(!)… Tot în fişa lui personală mărturisea că pe timpul URSS a întreprins mai multe călătorii în diverse ţări străine, inclusiv în cadrul unei croaziere pe Marea Mediterană în 6 ţări capitaliste în calitate de ,,lector al CC al comsomolului în grupe turistice”. Pentru cei care nu ştiu: sub acest paravan se ascundeau ,,băgătorii de seamă”, adică, KGB-iştii…  În fruntea publicaţiei Literatura şi Arta l-a numit chiar CC al PCM în acel an, 1988! Este unicul care se mai menţine şi azi într-o funcţie instalat de CC al PC din RSSM…

– Deci, Dabija este un veritabil veteran al comsomolului!

– Prin 1994 îşi construise deja în Valea Morilor (str Nucarilor-33) o frumuseţe de castel în trei nivele, interesant, pe ce bani?? Acest fapt a ajuns şi la urechile unor mijloace  mass media, dar Dabija îl nega cu vehemenţă. Abia în 2010 l-a înregistrat la Registrul Bunurilor Imobiliare (Cadastru), după care l-a ,,vîndut” feciorului său. El a mai deţinut un apartament impunător pe str. Teilor – 8, pe care i l-a dat fiicei sale. Mai are o casă la Schinoasa şi un apartament la Telecentru. Şi la Bucureşti, după cum vă spuneam, i-au dat un apartament…

– Un ziarist, fie şi redacvtor-şef, nu poate avea un aşa salariu care să-i permită să cumpere atîtea case şi apartamente! De unde avea  Dabija bani??

– Că nu erau bani curaţi, nu încape nici o îndoială… Vă spuneam cum a privatizat un monument istoric care face parte din Patrimoniul Naţional, clădirea din str Sfatul Ţării-2… Cu siguranţă că acest lucru s-a făcut cu complicitatea Departamentului pentru Privatizare şi a conducerii de vîrf a R.Moldova, o dovadă incontestabilă că dabija era protejatul lor… Ştiţi ce a făcut mai departe dabija cu acest edificiu? L-a ,,vîndut” Fundaţiei pentru Literatură şi Artă, fondatorul căreia, întîmplător, e chiar fiica lui, Doina. Iar dabija figurează acolo ca administrator. Mai apoi, publicaţia LA închiriază de la Fundaţie acest edificiu şi, astfel, spală cam 1000 de EURO pe lună, după cum am aflat. Deci, totul se face în sînul familiei… Iar cele 4 camere de la etaj le-a dat în chirie unor firme private, banii de pe chirie nefiind contabilizaţi… După ce a intrat în posesia edificiului cu pricina, chipurile, trebuia reparat capital. A găsit o firmă cu care a întocmit un Act de predare – recepţie a lucrărilor, chipurile,  effectuate la sediul LA, în sumă de 80.600 lei. În realitate, toate aceste lucrări fusese efectuate la castelul său…  Există şi o factură că, chipurile, LA a procurat parchet în sumă de 50.000 lei. În realitate în sediul LA n-a fost montată nici o lamelă, tot parchetul a fost montat la castelul său… De unde avea bani? Una din surse era chiar  Statul Român!… LA de-a lungul mai multor ani avea un tiraj de 4000-5000 de exemplare. El, însă, indica pe ultima pagină, în colţul de jos, tirajul de 19.000-20.000 de exemplare, după care prezenta Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni o factură falsă, unde indica tirajul de pe copertă şi, respectiv, ,,cheltuielile” aferente… I-au dat bani şi Guvernul (Braghiş, coleg de comsomol…) şi Primăria Chişinău ( pe timpul lui Urecheanu) pentru organizarea aşa ziselor ,,Zile ale lui Eminescu” sau alte acţiuni pe care le ,,organiza” în cadrul Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă (AOŞCA). Banii îi primea de fiecare dată de Ziua Oraşului sau imediat după asta. În realitate, îşi aduna cîţiva colegi, îi servea cu cîte o cafea, după care întocmea un proces verbal fals unde trecea ,,cheltuielile”… Falsifica semnăturile membrilor Senatului AOŞCA: Aurel Saulea, Petru Soltan şi Ion Odainîi, pentru care fapt i se deschisese şi un dosar penal, dar, ca de fiecare dată, ieşea uscat din apă… Cu siguranţă, au mai existat şi alte surse…

– Mie nu-mi plăcea LA pentru tonalitatea descurajantă. El cultiva mereu pesimismul, neîncrederea…

– Da… Vă mai amitiţi de serialul său de articole pe prima pagină cu genericul ,,Vai de capul nostru”? În acele articole, dabija, de fapt, blama, murdărea şi ponegrea întreg  Neamul Românesc. Nu făcea decît să ne inoculeze ideea că suntem nişte imbecili ce merităm să trăim aşa cum trăim şi chiar să dispărem din istorie…

– Da, demoraliza definitiv societatea…

– Ştiaţi că Dabija, alături de Lucinschi, n-a fost prezent şi n-a semnat Declaraţia de Independenţă la 27 august 1991? Deşi, venise de la odihnă din Crimeea şi se afla în Chişinău… În 1994, cînd Snegur venise cu iniţiativa să fie înlocuit imnul ,,Deşteaptă-te, Române”, primul care l-a susţinut a fost dabija,  motivînd că, odată ce suntem stat independent, trebuie să avem şi imnul nostru…

– Şi încă şi azi unii îl mai consideră ,,poet național, patriot, unionist…”! Unii chiar se închină ca la un idol acestui comsomolist travestit în unionist. E pur şi simplu dezgustător! Treziţi-vă, oameni buni!

– Da, lumea trebuie să-şi cunoască ticăloşii! Atîta timp cît în fruntea maselor se vor afla aceşti farisei, proroci mincinoşi şi idoli falşi – nu avem sorţi de izbîndă!

3 răspunsuri la “Despre diversionişti, trădători, securişti, idoli falşi şi farisei (2)”

  1. vladimir spune:

    stimate autor vrau să vă zic că Moldova toţi care au deţinut funcţii au colaborat cu KGB numai zic nimic de scriitori care a scris mult despre KGB dacă nu o făceau nu aveau un loc de muncă .astai clar toţi o ştim şi acuma uitaţivă care dintre clasa scriitorilor se mai opun regimului de ocupaţie nimeni toţi tac parcă au luat apă in gură e bine că pe ic colea mai avem căte un patriot care ştie bine trecutul şi ne mai deschide ochii .astfel putem fi pe ne ştiute toţi ca unul KGBIŞT cu părere de rău .vedeţi că peştele se strică de la cap .cum e conducătorul ţării aşai şi poporul .mărog aşa este şi aşa va fi mult timp pentru că la migloc sunt puşi banii şi nu neamul şi ţara .

  2. pavelgutu spune:

    Măi băeţi români – basarabeni, sau nu e aşa ? Nu vânturaţi pleava că vă dă în ochi şi vă orbiţi singuri şi pe alţii în jurul vostru. Nu-l cunosc personal pe Dabija, dar a ţinut spiritele şi mai ţine pe valul întregirii neamului. Lasă hlichitele mărturii de până în 1988, chiar dacă şi el are ambiţii şi egoizme ca orice om. Avem aţăţia VORONI, DONDONI, PASSAŢI, care evident sunt duşmani ai neamului. Ce distrugeţi mersul spre sine şi aşa de melc al acestui popor încurcat ?!!

  3. Mihai Sacovici spune:

    De ce au colaborat?
    de Marius Ianuş
    marius.ianus@gmail.com
    Ultimele dezvăluiri ale celor implicaţi în structura comunisto-securistă din România ne aduc surprize de proporţii.
    ….În numărul trecut ar fi trebuit să avem un interviu cu autorul basarabean Serafim Saka. Acesta ne-a spus mai întîi că nu a colaborat în niciun fel cu KGB-ul, ca într-un moment al discuţiei să aflăm că a solicitat direct sprijinul KGB-ului într-o chestiune precisă şi s-a întîlnit personal cu un cunoscut scriitorilor basarabeni maior Glutov, care l-a asigurat că totul va fi bine. După o vreme Glutov îi cere lui Saka un contraserviciu, pe care Saka ne declară că nu l-a îndeplinit.
    Din păcate intevievatorul nu e în priză şi nu aflăm ce anume i-a cerut Serafim Saka maiorului Glutov. Apoi Serafim Saka a insistat să nu îi mai publicăm interviul în numărul 9. Îl înţeleg. Probabil că nu vom afla niciodată ce şi, mai ales, cum.
    Faptul că un scriitor nu îşi dă seama (oare chiar nu îşi dă?) că atunci cînd a cerut (şi obţinut!) sprijinul KGB-ului a colaborat cu KGB-ul mi se pare siderant.
    Şi trebuie pus la socoteală de cei care încearcă să dezlege misterele acestor structuri monstruoase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*