Despre diversionişti, trădători, securişti, idoli falşi şi farisei…

– interviu cu patriotul unionist Ilie Bratu –

– Dle Bratu, vă mulţumesc că aţi acceptat să continuăm dialogul, pentru că acest interviu, foarte amplu şi complex, pe care l-am realizat cu Dvs…

 – Bineînţeles că sunt încă multe de spus. Dar pentru a reconstitui întreaga panoramă a evenimentelor care s-au perindat de la 1989 încoace vă sugerez să mai intervievaţi şi alţi colegi de-ai mei din primul Parlament, dar şi veterani ai Mişcării pentru Renaşterea Naţională rîndurile cărora, ”absolut întîmplător”, se răresc pe an ce trece.

Ştiu că a fost un moment picant cu desemnarea şi demiterea dlui Druc în/din funcţia de Prim-ministu… Ce vă amintiţi?

– Eram în primele săptămîni de activitate a Parlamentului. Reuşisem să formăm comisiile parlamentare şi să alegem în fruntea acestora în majoritatea cazurilor reprezentanţi ai Frontului Popular. Pe atunci agrarienii erau atît de speriaţi şi timoraţi de amploarea mişcărilor revendicative ale maselor, încît nici nu se auzea vocea lor şi votau tot ce propuneam noi. Luasem hotărîrea să-l alegem pe dl Druc în funcţia de Prim-ministru. În ajunul alegerii lui mă aflam împreună cu Andrei Baştovoi, Ştefan Maimescu, Gheorghe Slabu ş.a. în camera dlui Druc, la hotel. La un moment dat au intrat Vasile Nedelciuc, Ion Hadîrcă, Andrei Ţurcanu şi Anatol Ţăranu. Veniseră să-l convingă pe dl Druc să nu candideze (!), zicând că în situaţia dezastruoasă în care se află Republica,  el n-o să reuşească prea multe,  o să se compromită şi o să discrediteze întreg Frontul…

– Ia uite ce şmecheri!

– Daa! Ei  veniseră şi cu ,,soluţia”:  să-l alegem ca Prim-ministru pe Lucinschi, că, chipurile, acesta într-un an de zile se va compromite definitiv şi atunci ar fi momentul ideal să-l debarcăm şi să-l alegem pe dl Druc! Vă daţi seama care a fost reacţia noastră şi, în special, a dlui Druc?! Au ieşit ca din puşcă de acolo! Iar a doua zi dl Druc a fost ales Prim-ministru în unanimitate!

– Deci, aceştia  unelteau chiar de la bun început?!

– Da, se aflau în misiune, băieţii… De altfel, ,,domnia” lui Druc n-a durat nici un an… Într-o zi a ieşit Snegur la tribuna Parlamentului şi a declarat că el nu mai poate lucra cu dl Druc şi că acesta trebuie demis…

– Şi Snegur îi făcea loc lui Lucinschi!? Mda…! Iar noi, ţin minte, la început, atît de mult credeam în el, scandam pe la mitinguri: ”Mircea Snegur şi poporul!”, ,,Mircea Snegur, Mircea Druc – spre victorie ne duc!”…  Într-adevăr, Doamne, ,,Deşertăciune, toate sunt deşertăciune”, după cum zicea Ecleziastul… Ce efemeră şi deşartă este Gloria Mundi (lat.).

– Snegur acţiona la comanda Moscovei, după cum mi-a mărturisit mai tîrziu dl Druc. Ştiţi cine a vorbit în Parlament în sprijinul acestei iniţiative şi l-au făcut una cu pămîntul pe dl Druc? Aceleaşi personaje:  Vasile Nedelciuc, Andrei Ţurcanu şi Anatol Ţăranu… Iar Mihai Ghimpu răspîndea zvonuri precum că Druc ar fi KGB-ist… Aceştia şi azi se erijează în mari patrioţi, iar lumea nu ştie!… După venirea lui Lucinschi în scaunul de domnie, dl Hadărcă a fost desemnat consilier principal al acestuia: se cunoşteau de pe vremea cînd dl Hadîrcă era secretarul organizaţiei de partid (comunist) al Uniunii Scriitorilor, dl Ţăranu a fost desemnat ambasador al R.Moldova în Rusia, iar Nedelciuc a devenit, brusc, un prosper om de afaceri…

– Totuşi, toată lumea recunoaşte că anume primul Parlament a fost cel mai bun, cel mai apropiat de inima noastră! Aţi adoptat nişte Legi şi Hotărîri cu adevărat istorice privind Suveranitatea, Independenţa, Tricolorul, Imnul ,,Deşteaptă-te, Române!”, Legea cu privire la Proprietate, Legea cu privire la Privatizare, Codul Funciar ş.a

– Aveţi dreptate! Dar trebuie să recunoaştem că tot acel Parlament, luat în ansamblu, a comis şi cea mai mare eroare, ca să nu-i zic crimă, împotriva populaţiei băştinaşe de aici şi a Neamului Românesc în ansamblu, adoptînd varianta ,,0” a Legii cu privire la Cetăţenie”.  Spre deosebire de republicile baltice, RM a acordat cetăţenie tuturor ocupanţilor şi projeniturilor acestora, care se aflau la momentul adoptării Declaraţiei despre Suveranitate pe teritoriul R.Moldova… Acuma, aceştia, în calitate de cetăţeni cu drepturi depline ai R.Moldova, ne hotărăsc nouă soarta, mai ales pe fondalul exodului populaţiei băştinaşe din aceste teritorii româneşti!

– Aceleaşi persoane s-au aflat şi la baza adoptării acestei legi antinaţionale cu bătaie lungă?!

– Nu numai aceștea. Din păcate, în această horă s-au prins toţi juriştii din Parlament, inclusiv Mihai Ghimpu, dar şi fratele acestuia, Gheorghe Ghimpu! Un rol aparte l-a avut iuda roşca. Deşi nu se afla în Parlament pe atunci, a venit la Comisia, unde se discutau mai multe variante ale proiectului de Lege despre Cetăţenie, şi a ,,informat” asistenţa că la Front a sunat nu ştiu ce persoană suspusă de la Parlamentul European şi a insistat să adoptăm varianta ,,0”, dacă vrem să fim priviţi de Occident ca un stat democratic… Mulţi n-au priceput diversiunea şi s-au lăsat convinşi…

– Cred că mulţi nu pricepeau că erau manipulaţi de agenţii secrnţi ai Moscovei, nu ştiau că acestea sunt diversiuni… Iar ca mulţumire, ,,eliberatorii”, cum au acţionat împotriva intereselor noastre naţionale, aşa şi continuă şi acum… Au trecut mai bine de 23 de ani de la adoptarea Legii cu privire la Limba de Stat, dar alolingvii continuă să ignore limba română, n-o învaţă, ba au tupeul chiar şi în Parlament să vorbească în ruseşte…

– De-ar fi doar atît. Aceştia, în genere, nu ne consideră pe noi, românii, de oameni. Ei sunt coloana a 5-a a Rusiei aici, în RM. Ei au fost şi sunt duşmanii de moarte ai Neamului Românesc… Ei nu pleacă, din contra, cu sprijinul financiar al Rusiei, au pus stăpînire pe întreaga economie a R.Moldova şi angajează doar ruşi, cozi de topor  sau mancurţi. Românii basarabeni sunt nevoiţi să ia drumul pribegiei… De vreo cîţiva ani, prin intermediul unor persoane de la faţa locului, au început să cumpere pe nimic şi ultima avuţie care ne-a mai rămas: pămînturile strămoşeşti! Cei plecaţi, cînd vor vrea să se întoarcă acasă, nu vor avea loc nici de mormînt…

– Într-adevăr, există pericolul real ca noi, românii, să rămînem  tot mai puțini şi chiar să dispărem cu totul, iar conducerea noastră doarme…

– Cred că totul se petrece cu sprijinul tacit și chiar complicitatea celor de la conducerea Republicii. Din păcate, la conducerea R.Moldova s-au aflat şi se mai află forţe antinaţionale, chiar dacă unii îşi zic democraţi. Misiunea lor este tocmai să ne prăpădească! Este foarte trist că cei din fruntea Statului Român privesc nepăsători cum se stinge fiinţa naţională românească în teritoriile româneşti de la est de Prut.  Nişte vînzători de Ţară şi acolo… Era pe la mijlocul anului 1990, cînd Gorbaciov şi Iliescu tocmai semnaseră Acordul de Amiciţie şi bună Vecinătate dintre URSS şi România. În acel Acord se spunea că România recunoaşte rezultatele celui de-al II-lea Război Mondial şi nu are careva pretenţii teritoriale faţă de URSS. De ce le-a trebuit ruşilor un asemenea Acord? Este de remarcat, că acest Acord a fost primul şi ultimul de acest gen semnat de URSS cu vreun stat din Tratatul de la Varşovia. Ruşii vroiau cu orice preţ să şteargă urmele Declaraţiei Istorice, făcute de Nicolae Ceauşescu la ultimul Congres, al XIV-lea, al PCR, cînd acesta pentru prima dată, deschis, oficial, a ridicat problema Basarabiei şi nordului Bucovinei! Puţină lume ştie că anume din cauza acestei declarții i s-a tras moartea lui Ceauşescu, iar în locul lui la conducerea României a fost pus omul Moscovei, evreo-ţiganul şi trădătorul de Ţară, Ion Iliescu, de nu l-ar primi nici pămîntul… Mare mi-a fost mirarea cînd i-am văzut pe Vasile Nedelciuc şi Ion Ţurcanu, imediat după semnarea acelui document, la postul de televiziune al României (pe atunci era un singur post), susţinînd cu ardoare acel ,,Acord istoric”… Dar, ne-a ferit Dumnezeu!… Acest Acord n-a mai apucat să fie ratificat de Parlamentul României, iar peste vreun an URSS avea să se destrăme…

– Slava Domnului! … Oh, acelaşi Nedelciuc…

– Da! Şi acţiunile acestui Nedelciuc nu s-au oprit aici. Nu ştiaţi că anume Nedelciuc a propus în Parlament pentru prima dată federalizarea Republicii, adică cantonizarea, cum se exprima el, după modelul Elveţiei şi Belgiei, în scopul ,,asigurării liniştii şi păcii interetnice în ţară”? … Omul se afla în misiune în continuare. Nu degeaba făcuse ,,doctorantura” la Moscova… De altfel, şi Valeriu Matei, bunul său prieten, îşi făcuse studiile tot la Moscova. Iar paralel, după cum am aflat mai tîrziu, frecventa şi cursurile KGB. Acesta, fiind încă student, a fost numit reprezentantul Uniunii Scriitorilor din R.Moldova la Moscova. Iar imediat după absolvire i s-a repartizat un apartament în centrul Chişinăului! Apropo, pe la începuturile anilor 90, şi cei de la Bucureşti i-au repartizat un apartament în buricul tîrgului…

– Probabil, anume pentru aceste şi alte ,,merite” a fost numit recent Director al Institutului Cultural Român, filiala Chişinău?!

– Probabil! Dar mai înainte i-au conferit şi lui, la propunerea lui Dabija şi Cimpoi, titlul de membru de onoare al Academiei Române! Nu degeaba anume Dabija şi Matei s-au împotrivit din răsputeri ca Mihai Cimpoi să plece din fruntea Uniunii Scriitorilor şi să fie ales dl Arcadie Suceveanu în această funcţie…

– Cutremurător! Deci, conducerea României a susţinut tot timpul nişte diversionişti, în timp ce adevăraţii patrioţi erau total neluaţi în seamă şi marginalizaţi… Cum aşa?

– Aşa este! Din păcate, la conducerea Statului Român s-au aflat şi se mai află neromâni, după cum am mai spus.

– Încă nu pot să cred asta despre Valeriu Matei…

– Oooo! Atunci, să vă mai spun cîte ceva despre acest impostor, pe nume Valeriu Matei, de fapt, numele său adevărat este Mateiciuc, tot cu –ciuc,  ca şi Nedelciuc… Eram la Iaşi, în ajunul Convenţiei Naţionale a Consiliului Naţional al Unirii din 24 ianuarie 1992. Din partea Grupului nostru de deputaţi, pentru elaborarea Declaraţiei Convenţiei Naţionale a CNU, care urma să fie adoptată a doua zi, am fost desemnaţi eu şi Matei. Din partea colegilor de la Bucureşti a fost desemnat dl Claudiu Iordache. Ce credeţi?!  Matei a apărut abia pe la ora 4.00 dimineaţa, beat… Evident, n-a participat nici cu o virgulă la întocmirea acelui document istoric… Eram cazaţi în aceeaşi cameră la hotel. Nu-mi dădea pace să dorm, mă tot rodea la cap să-l alegem pe el în fruntea Frontului la Congresul care urma să aibă loc pe 17 februarie 1992, că, chipurile, Druc e securist şi, pe deasupra, şi schizophrenic… Bineînţeles, eu l-am informat pe dl Druc despre toate astea. Și vă mai spun un caz. Era pe la începutul anului 1998, eram în campanie pentru alegerea Preşedintelui. Matei, candida şi el. Venise la mine acasă şi m-a rugat să-l susţin. Am vorbit în favoarea lui atît la Ungheni, cît şi la Călăraşi. La ultima întîlnire cu alegătorii, cea de la Călăraşi, s-a filmat totul şi urma să fie difuzat la postul de televiziune ,,Catalan”, care le aparţinea. N-au dat nici o secvenţă din cuvîntarea mea, nu le-a plăcut, se vede treaba, lui Matei şi Nedelciuc…

– Aţi pomenit mai înainte ceva de Anatol Petrenco, puteţi să ne spuneţi mai multe?

– El îşi zice Petrencu, cu ,,u” la sfîrşit, ca să pară mai român…   Şi personajul acesta este un alt roşca, nu mai ştiu al cîtelea la număr!… În 2005, după ce aflase chiar de la mine că intenţionăm să constituim Mişcarea Unionistă (îi propusesem să facă parte şi el din Grupul de Iniţiativă; îi dădusem şi proiectele de Statut şi Program), imediat s-a pus pe treabă. A încropit urgent un grup de iniţiativă şi în scurt timp a constituit Mişcarea ,,Acţiunea Europeană”… Observaţi? A folosit tot denumirea ,,Mişcarea”, pentru a induce lumea în eroare şi a crea confuzii… A creat-o, fără îndoială, ca o replică la MURM, iar în Statutul şi Programul lor nu era nici pomeneală despre Unire! Şi acest lucru îl făcea un doctor habilitat în istorie, care ar fi trebuit să fie în primele rînduri ale luptătorilor pentru Reunirea cu Patria-mamă… În postura sa de preşedinte al MAE a avut o lungă perioadă de timp la postul de radio ,,Vocea Basarabiei” rubrica ,,Procesul comunismului”, unde vorbea despre crimele şi ororile comise de ocupanţii sovietici în Basarabia, vorbea şi despre Actul Unirii din 1918…

– Şi aici  făcea diversiune!?

– Judecaţi şi Dvs:  de fiecare dată după ce vorbea, numaidecît concluziona: ,,Din păcate, reeditarea anului 1918 nu mai este posibilă, acum avem o altă situaţie…”. Argumente de doi bani, de parcă Petrenco nu ştie că situaţia de azi, mai ales după ce România a devenit membră NATO şi se află sub umbrela protectoare a acesteia în frunte cu SUA, este de 1.000 de ori mai favorabilă Unirii decît în 1918, cînd cea mai mare parte a României fusese ocupată de Germania, iar guvernul român se retrăsese la Iaşi… Într-un timp Mişcarea lui Petrenco avea şi un sediu impunător, chiar vis-a-vis de Palatul Republicii. Interesant, de unde aveau bani? Mişcarea lui a participat la vreo două campanii electorale în care a obţinut tocmai 0,6% din sufragii, după care a predat şefia partidului lui Veaceslav Untilă, iar acesta, la scurt timp, a fuzionat cu PL-ul lui Ghimpu. Omul îşi îndeplinise deja misiunea…

Prea mulţi diversionişti într-un stat aşa de mic…

– Și Petrenco făcea parte din acel Grup de Lucru pentru elaborarea Statutului preconizatei Mişcări pentru Reîntregirea Naţională… După ce dabija a venit cu proiectul său ,,UDRM”, pe masa de lucru erau două variante: a mea, şi a lui dabija. Acesta din urmă, la o şedinţă lărgită, îi invitase şi pe dnii Grigore Vieru şi Dumitru Matcovschi. Eu am argumentat de ce trebuie să constituim o formaţiune politică, şi nu asociaţie obştească, cu un obiectiv declarat unionist. Şi dl Vieru, şi dl Matcovschi au susţinut anume proiectele mele de Statut şi Program, dar vicleanul dabija a propus să fie formată o comisie care să examineze ambele variante şi să vină cu o concluzie… Preşedinte al acestei comisii a fost numit Petrenco. Evident, m-au inclus şi pe mine în această comisie. Petrenco, însă, nu m-a invitat nici la o şedinţă, iar cînd l-am întrebat cînd ne întrunim, mi-a răspuns că ei se întrunise deja şi luase o hotărîre (!)… M-am revoltat că nu m-a anunţat şi pe mine, la care el mi-a răspuns: ,,Da tu, ce credeai?” De altfel, Petrenco a fost mulţi ani preşedinte al Asociaţiei Istoricilor, şi în această calitate le interzicea memrilor acesteia, adică, tocmai istoricilor, să vorbească despre Unire, argumentînd că ei fac ştiinţă, nu fac politică…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*