Scrisoare către Virgil Ciucă

Debutul anului acesta mi-a dat speranţa că iluzia reveniri la Neam şi Ţară, la Naţiunea care am fost până la impunerea comunismului, este posibilă. Cele două evenimente  petrecute la începutul lunii  ianuarie – lansarea “Mişcării pentru Promovarea Unităţii Naţionale”, de către ziarul Naţiunea şi APELUL celor 1000 de intelectuali pentru semnături în vederea organizării, chiar anul acesta, a referendului privind forma de stat – arată că România profundă se mişcă şi-şi cere dreptul la exprimare şi mai ales la decizie… Dar – întrucât “unde sunt doi români sunt trei idei” – iată că marele rău DEZBINAREA şi-a şi arătat colţii. Directorul editurii şi ziarului Semănătorul s-a şi repezit agresiv cu verdictul său pătimaş: “ideea s-a născut moartă”, iar mai tânărul preşedinte al asociaţiei creştine Arhanghelul Mihail s-a şi speriat literalmente: “cum?! Monarhia?!?…Imposibil !!!” Aproape concomitent v-aţi pronunţat şi domnia voastră, domnule poet sui generid Virgil Ciucă din inima Statelor Unite: “Niciodată eu nu voi fi pentru monarhie”!

Doamne, mi-am zis, iată unde a dus turnul Babel al şcolii şi propaganda “calificată” a activiştilor aflaţi şi astăzi în largheţea lor pe meleagurile mioritice, cu ecou pervers până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii unde s-au furişat ei printre românii care au luat-o care cum a văzut cu ochii cu traista-n băţ!

În acest caz, m-am întors la asociaţia noastră culturală “Renaşterea Neamului Românesc al Dacilor” şi am revăzut scopul, raţiunea ei de a fi: “retrezirea sentimentului naţional, întrajutorarea frăţească pentru a se ajunge la unitate în cuget şi simţiri prin reconcilierea naţională”. Modalitatea este una singură: întoarcerea la cele cinci principii de bază, care ne-au ţinut aici mii de ani uniţi şi de neclintit : Neam, Credinţă, Lege,Ţară,  şi Rege…

În primul rând trebuie oprită beligeranţa păguboasă, atacul asupra celor care sunt de altă părere decât noi. (Să nu uităm că dezbinarea, atacul la persoană, vin şi sunt întreţinute de însăşi preşedintele actual, care doar prin această “armă” perfidă s-a cocoţat încet încet pânâ-n vârful piramidei). Unitatea noastră tocmai asta trebuie să oprească, prin arătarea cu degetul lung către dezbinatori.  Apoi să venim cu amabilitate unul către altul – victimă şi călău – cărora să le cerem frăţeşte: “mea culpa” călăului şi “iertarea creştină”victimei… (Exemplul celor două etnii – nemţii şi spaniolii- care, după dictatura lui Hitler şi a lui Franco n-au fost decât “nemţi” şi doar “spanioli” fraţi de cruce şi de aceleaşi interese! ne stă larg la îndemână).

Domnule Virgil Ciucă, faptul că vă demonstraţi ca unul dintre cei mai activi şi acţionaţi nefiresc de repede, – chiar ameţitor, – postând pe internet noi şi noi dovezi aduse în sprijinul noţiunii de Neam şi suferinţele sale, m-a determinat să văd cine sunteţi, dar mai ales cum arătaţi…V-am bănuit un tânăr fervent, aflat la vremea dezlănţuirilor pasionale, revoluţionare, prea înflăcărat de idee. Văzându-vă chipul de…”haiduc” cu cosorul la brăcinar, care se uită cătrănit la tot şi la toate, nepotolit în dorinţa de răzbunare nici la vârsta a treia…m-a pus pe gânduri…Este vorba aici doar de un temperament coleric sau o înţelegere greşită asupra a ceea ce a însemnat legionarismul?…Se află în Bucureşti un oarecare ins Tudor Voicu, inginer el de pregătire, care se declară a fi fost (şi că a rămas) legionar…Când află omul acesta de o întrunire a noastră, intră neinvitat, se ridică, fără să i se dea cuvântul şi urlă demenţial asupra unuia din sală pe care-l bănuieşte a fi evreu… Greul îl potolim şi greu mai putem să înţelegem ceva: mai ales pentru ce ne-am chinuit şi ne-am adunat noi acolo… Am mers mai departe şi, ca profesor de limba şi literatura română, m-am aplecat asupra operei dumitale poetice…Hm!  Toată-i variaţiuni pe aceiaşi temă, depăşind cu mult “Doina” lui Eminescu… “Ridică-te Gheorghe” a martirului suprainteligent, pios şi răbdător Radu Gyr, este un strigăt de frate către alt frate, un îndemn la lupta spirituală nu la pus mâna pe ghiaogă sau să mitraliezi fraţi pe stadioane, aşa cum a cerut iresponsabilul malefic şi pervers Corneliu Vadim Tudor. (Cel care, împreună cu sfertodoctul putred de bani Gigi Becali au dus în derizoriu noţiunea de sentiment naţional, de Ţară dar mai ales cea de Naţiune)…Da, asta putem spune despre ei, arătându-i cu degetul ca pe nişte rătăciţi, fără să le cerem pieirea fizică. Să nu uităm că fiinţa noastră intimă, felul nostru naţional de a fi, constă în exprimarea bătrânilor noştri, dumnezeiască: “VORBA DULCE – MULT ADUCE”…

Aş vrea să ne vedem la o proximă adunare, să ne dăm mâna şi chiar să ne îmbrăţişăm. Să ne dea Dumnezeu gândul ăl bun şi mai ales…mintea românului cea de pe urmă, (şi nu “a românului de pe urmă”)

profesor  Traian Bădulescu – Şuţeanu,
preşedinte fondator al asociaţiei culturale “Renaşterea Neamului Românesc al Dacilor”

Un răspuns la “Scrisoare către Virgil Ciucă”

  1. Virgil Ciuca spune:

    Veniti la Congresul de dacologie de la Oradea unde voi fi si eu ca simplu spectator.
    accesati www,dacia.org

    Virgil Ciuca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*