O țară, două „sisteme”…

Conceptul în sine nu e nou… Dar putem spune că, în România anului 2013, el este cât se poate de prezent în viața țării. Pe de-o parte avem marea masă a poporului: sărăcită, lipsită de perspective, cu grijile și problemele traiului zilnic, fără posibilitate de a accede în lumea celor căpătuiți. Pe de altă parte, avem de-a face cu cei care au reușit să prindă trenul lipsei de griji: politicieni, baroni locali și oameni care s-au realizat prin simplul fapt că au reușit să pătrundă în „sistem”. Iar când spunem sistem, nu ne referim doar la instituțiile de stat, ci și la cele private. În momentul de față, sistemul celor căpătuiți, este de tip buclă închisă: nimic nu intră, nimic nu iese! Este un sistem clientelar în care primul-venit este primul-servit în funcție de cât de mult cotizează unde, cât și către cine trebuie. Dar să vedem care sunt resursele de care dispun membrii acestor două sisteme.

Cei săraci, majoritari, au dreptul să nu spună nimic, să plătească necondiționat oricât și ori de câte ori li se impune, să accepte orice din partea angajatorilor transformați în proporție de peste 90 la sută în stăpâni, să lucreze non-stop fără concedii, pe salarii minime negarantate, să mănânce prost, să se îmbrace ieftin, să moară loviți pe trecerile de pietoni fără consecințe pentru făptași, să accepte servicii medicale scumpe și proaste, să suporte mitocănia și lipsa de politețe a funcționarilor publici, să fie defavorizați în procese, să li se refuze accesul în emisiuni televizate sau opinii critice în presa scrisă, să fie sancționați sau chiar bătuți de organele de poliție în cazuri de conflict cu persoanele înstărite care încalcă legea, ori, pur și simplu, să li se refuze total orice informație cu privire la destinația și cheltuirea sumelor pe care ei le plătesc drept impozite.

Ceilalți, din sistemul „minoritar”, au la dispoziție organele statului: putere legislativă, executivă și judecătorească, presă scrisă, audio și video, instituții de stat, instituții private, instituții bancare, directori de resurse umane, relații clientelare bazate pe corupție, șantaj, trafic de influență, nepotisme și cumetrii, imunitate în fața legii, dispreț și lipsă de respect față de marea masă a populației, resurse ale solului și subsolului, dar ceea ce este mai important, au arme. Pe care sunt convins că nu s-ar sfii să le utilizeze în momentul în care marea masă s-ar deștepta și ar încerca să-și impună controlul. Și pentru cei care încă se mai îndoiesc de faptul că puterea pe asta se bazează, îi sfătuiesc să arunce o privire asupra organelor de ordine, la orice manifestație publică a maselor. Organele de supraveghere sunt echipate cu muniție de război. Nu cu gloanțe de cauciuc, nu cu alte mijloace de apărare a ordinii publice, ci cu arme reale, cu care pot să înăbușe în orice moment mișcările sociale iscate din lipsa de suportabilitate a atâtor nedreptăți. Pentru că poporul nu mai este de mult suveran. A ajuns să fie tranșat precum vita și repartizat în funcție de necesitățile stăpânilor: tinerii între 18 și 25 de ani trebuie ținuți la fezandat, pe banii părinților săraci și bolnavi, până le vine rândul să intre în mașina de produs bani a statului-mafiot. Cei între 25 și 40 de ani, sunt numai buni de pus în jug, să tragă pân-or crăpa. Cei peste 40 de ani, dacă au făcut cumva imprudența să supere vreun drăguțel de sifonar aflat în grațiile patronilor, n-au decât două alternative: ori să-și pună viața într-un cui legați de cravată, ori să trăiască din mila copiilor, pentru că alt loc de muncă nu mai apucă, în veci. Cât despre pensionari, ce să mai zicem, cei care au reușit să se aleagă cu o pensie bunicică din salariile avute la stat pe vremea împușcatului, sunt spălați pe creier de cei de la putere și folosiți ca masă de manevră la electorale, promițându-li-se mult așteptata curățare a țării de elemente dușmănoase și scoatere a țării din sărăcia în care au împins-o cei ce nu au stat în rând cu forțele sociale eliberatoare. Restul pensionarilor, mai puțin norocoși, scoși la pensie după marea revoltă de mucava a unui regizor de duzină, se sting încet și rapid, precum o lumânare din parafină fină.

Și în tot acest tablou sumbru, mai putem introduce și elementele care fac eforturi disperate pentru a menține Statul de Drept în România și românii ca națiune, respectiv organismele democratice de justiție și control ale societății civile, născute din necesitatea de a duce mai departe numele acestei țări în lume în sens pozitiv, organisme care apără libertatea, egalitatea, caracterul unitar și indivizibil al țării, neatârnarea față de nicio putere și apartenența la spațiul civilizat al Uniunii Europene.

Recentul raport pe MCV al Uniunii Europene a relevat încă o dată, dacă mai era cazul, îngustimea viziunii clasei politice asupra modului în care trebuie condusă țara. Toate aceste organisme și instituții de care vorbeam mai devreme, reprezintă un ghimpe în coasta celor aflați la putere, deoarece le limitează aria de acțiune în ceea ce privește jefuirea bogățiilor naturale, dezvoltarea educației maselor (care trebuie în accepțiunea lor să fie de nivel scăzut și să se bazeze pe obediență), răspunderea în fața legii pentru abuzuri și incompatibilități cu funcțiile publice, într-un cuvânt, aceste organiesme și instituții se interpun în calea acestui haos organizat care îi ține pe ei departe de ochii și judecata prostimii. Cum poți critica o instituție care are drept scop sesizarea unor grave abateri ale sistemului juridic spre exemplu, câtă vreme acest sistem juridic a cărui menire este de a apăra legea, o încalcă ori de câte ori această acțiune se finalizează cu mii, sute de mii, sau milioane de euro în conturile personale? Cum poți critica o instituție care sesizează jaful practicat de cei de la putere prin fraudarea sumelor atrase la buget, ori prin diverse proiecte din bani europeni care nu se concretizează, atrăgând după sine penalizări și sancțiuni din partea celor ce dau banii? Și toate aceste sancțiuni și penalizări nu sunt suportate de inițiatorii proiectelor, ci de noi toți, cetățenii acestei țări bogate, adusă în sapă de lemn de un sistem ticăloșit. Sau cum poți critica o instituție care-ți spune că ai saloane de spital cu așternuturi murdare, insalubre, cu personal mediocru și hulpav, în totală contradicție cu ideea de sănătate, cu instrumentar rămas din Evul Mediu și materiale sanitare inexistente, ori furate de personalul angajat, atâta vreme cât în sistemul sanitar se duc din partea populației sume de zeci de miliarde de euro anual? Ca să nu mai amintim că se fură mâncarea de la gura bolnavilor, a copiilor din creșe și grădinițe, a bătrânilor din aziluri și a copiilor din orfelinate și centre sociale!

Dar domnilor aflați la putere, da, sunt elemente dușmănoase care scot în evidență ceeea ce dumneavoastră vreți să ascundeți sub covor! Și pentru asta sunteți în stare să sacrificați nu numai țara și pe cetățenii săi, ci și viitorul copiilor noștri. Și nu mă refer numai la ai noștri, pentru că și copiii voștri vor trăi în aceeași țară strâmbă pe care vreți să o clădiți!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*