Eminescu e iubire, nu ni-l luați!

Eminescu e iubire                                                           

 

Eminescu e scînteia

ce-mi aprinde idealul.

Eminescu este stema

sub care întîi am iubit;

Eminescu este Dealul

sub care m-am înfrăţit.

Eminescu este visul

naţiei de care-atîrn,

Eminescu este insul

care-i tînăr şi bătrîn…

Eminescu e iubire

care nu ştie de ură,

iar în România Mare e Unire

și e inima albastră în bătrîna ei cultură.

Eminescu-i sărbătoare

şi-un ajun al limbii noastre;

Eminescu-i lună plină

luminănd în nopţi albastre.

                                         Nu  ni-l luați pe Eminescu!

                                             

                                         Nu ni-l luaţi pe Eminescu!…

                                         Nu încercaţi să-l scoateţi din timp,

                                         Voi, analiştii marelui dezastru

                                         Şi-a vremii reci c-un singur anotimp.

El aparţine naţiei române!…

Cum aparţine apei, vidra,

În preajma lui se mai curbează timpul,

Alăturea de el mai curge lin clepsidra,

Pe capu-i gînditor e tot din aur nimbul.

                                         El înţeles-a lumea pornind de la izvoare

                                         Şi-a spus-o-n Rugăciunea unui dac…

                                         El este analistul cu rigoare

                                         Ce a urcat în ceruri-lumină pe-un arac.

El este seva fiinţei româneşti!…

Nu xenofob, cum voi l-aţi botezat,

E o fîrîmă sfîntă din astrele cereşti,

Este sufletul nostru mereu amorezat.

                                                               

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*