Duminici salvatoare de păcat

Colindul amintirii mele

 

Cînd vine, blînd, Crăciunul

În casa tuturor,

De Dumnezeu, Preabunul,

Și mama mea mi-i dor.

 

Atunci  Iubirea cîntă,

Ne lasă-un vis sub brad

Și de la vorba sfîntă

Se face-n casă cald.

 

Ce fericită-i lumea,

În care-am fost copii,

Iar Iosif și Maria

Ne-aduceau bucurii.

 

De taine-ncărcat pomul

Era, mama apoi

Ni-l dăruia pe Domnul,

Să nu fim triști și goi.

 

Azi mama-i sub toloace,

Domnu-i în cer sublim,

Dar, blînzi, se vor întoarce

În noi ca-n Vifalim.

 

Să nu mai contenească

Ninsoarea la ferești

Și-n ie-mpărătească,

Iisus, să te ivești.

 

Să așteptăm din stele

Colindători la geam,

Ce-mi vor aduce mama

Și pruncul ce eram.

 

Colind

 

 

Va ninge în curînd și-o fi mai bun

Fiece om, c-așa e dat să fie.

E seara cînd răsare Moș Crăciun

Și intră-n noi cîte-o copilărie.

 

Îngeri frumoși fac ghidușii și cîntă,

Și-acum, la ora fulgilor-stăpîni,

Simt cum renaște, unică și sfîntă,

Speranța luminată în români.

 

Și urcă-n orice om duh de vecie

Și Domnul nostru se va naște-n Cer

Și pe pămînt, în haine de mister,

 

Cu flori în mîini și cu dalbă chichie,

Vine s-anunțe de la geamul lunii

Că se amînă tot prăpădul lumii.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*