Cînd vine, blînd, Crăciunul
În casa tuturor,
De Dumnezeu, Preabunul,
Și mama mea mi-i dor.
Atunci Iubirea cîntă,
Ne lasă-un vis sub brad
Și de la vorba sfîntă
Se face-n casă cald.
Ce fericită-i lumea,
În care-am fost copii,
Iar Iosif și Maria
Ne-aduceau bucurii.
De taine-ncărcat pomul
Era, mama apoi
Ni-l dăruia pe Domnul,
Să nu fim triști și goi.
Azi mama-i sub toloace,
Domnu-i în cer sublim,
Dar, blînzi, se vor întoarce
În noi ca-n Vifalim.
Să nu mai contenească
Ninsoarea la ferești
Și-n ie-mpărătească,
Iisus, să te ivești.
Să așteptăm din stele
Colindători la geam,
Ce-mi vor aduce mama
Și pruncul ce eram.
Colind
Va ninge în curînd și-o fi mai bun
Fiece om, c-așa e dat să fie.
E seara cînd răsare Moș Crăciun
Și intră-n noi cîte-o copilărie.
Îngeri frumoși fac ghidușii și cîntă,
Și-acum, la ora fulgilor-stăpîni,
Simt cum renaște, unică și sfîntă,
Speranța luminată în români.
Și urcă-n orice om duh de vecie
Și Domnul nostru se va naște-n Cer
Și pe pămînt, în haine de mister,
Cu flori în mîini și cu dalbă chichie,
Vine s-anunțe de la geamul lunii
Că se amînă tot prăpădul lumii.
Lasă un răspuns