Au trecut două decenii de când ideologia marxistă a eliberării exploatării omului de către om, promovată de Partidul Comunism, s-a dovedit, alături de național-socialismul muncitorilor germani (NSDAP), cea mai inumană formă de sclavie și exploatare modernă. După 1989, când s-au văzut dimensiunile criminale ale minciunii în estul Europei, nimeni nu s-a bucurat.
Entuziasmul de paradă de la balcoane și televiziuni a avut rolul de a-i face pe cei mulți să sară cât mai repede peste acest moment penibil. Pe cei mulți, dar mai ales pe cei obidiți, umiliți, siliți să trăiască generații de a rândul ca robi, fără libertatea de expresie, mișcare, fără drept la adevăr, justiție, la drepturile fundamentale ale omului.
Așa se explică de ce linia PCR, FSN, PDSR, PSD (Ceaușescu, Iliescu) a rămas la putere în mod democratic cu aceiași ideologie. Și în occident marxismul era la modă, parțial finanțat, înainte de 1989, de partidele comuniste din est, și s-a mulat chiar și pe credință, dând naștere teologiei eliberării, care la dezastrul din est a intrat și ea în criză.
Marxismul a fost o mare încercare de a salva întreaga lume, pe care pretindea a o analiza științific. Credința era înlocuită de materialismul dialectic și științific, de cunoștere științifică.
Oricum nu se mai punea problema doar a cunoșterii, cum fac din totdeauna filosofii, ci a transformării întregii societăți umane, chiar și a omului.
Rezultatul a fost scoaterea lui Dumnezeu – „opium pentru popor” – din societate, decuplarea muncii de remunerarea ei și a sexualității de procreere. Libertatea, țelul suprem al mișcării, era condiționată de egalitatea tuturor. Așa că, încă de la început, libertatea era sacrificată pe altarul egalității și era determinată, pe deasupra, de structura întregului. Lupta se ducea pentru schimbarea structurii social-politice a întregii lumi.
Unde duce o astfel de înșiruire de minciuni? La un om nou, ne asigurau ideologii comunismului, pentru că se vedea cu ochiul liber lipsa de libertate, dreptate, pentru care se pretindea că se fac sacrificii cu minciuni pe toate drumurile și pentru mai multă siguranță, cu granițe închise.
Faptul că atât ideologia lui Karl Marx, cât și teologia eliberarii s-au dovedit constructii intelectuale inumane, a generat, cum este poate și firesc, nihilismul și relativismul. Dacă și aceste mari teorii „eliberatoare”, care voiau să împlinească aspirațiile omului (nou!) spre adevăr, libertate și progres, au eșuat atât de lamentabil, atunci poate că nu exista nici o teorie sau perspectivă, care să valoreze mai mult.
Totul este o apă și un pământ, totul este relativ. Și dacă oricum nu există adevăr, poate că doctrina n-a fost înțeleasă cum trebuie și, mai ales, aplicată.
În acest context, n-ar fi de mirare dacă fantoma care a bântuit prin Europa, apoi prin întreaga lume, marxismul, exilat în lumea civilizată în cimitirul ideilor, și-ar face din nou apariția, desigur într-un nou veșmânt, dar la fel de demonic.
Lasă un răspuns