Un recensământ (a)bramburit

Am avut până acum două experiențe referitoare la recensământul populației și locuinței. Prima experiență pozitivă și profesională a fost la primul la care am participat, cel din 2002. Atunci dincolo de orice dubiu a fost unul condus de profesioniști, iar formularele și indicațiile au fost clare și bine prelucrate. Plus că banii nu au fost mulți, dar dați exact și la timp, din câte îmi aduc aminte.
În acest an am văzut un INS bramburit, difuz în funcția sa dar mai ales fără o logică și o coerență a actului statistic de efectuat. Două persoane cu funcții importante au dat indicații televizate contradictorii, iar noi urmează să plătim probabil și amenzi pentru că unii incompetenți politici au fost puși acolo unde nu trebuiau puși.
Recensământul 2011 a fost prost organizat, prost pregătit, mizerabil plătit dar mai ales prost coordonat și supravegheat. Ce să mai zică un biet recenzor care trebuia să facă zeci de drumuri, la aceași remunerație penibilă, pentru că șefii lor nu știu să citească legea de organizare a propriei activități?
Sunt un prieten al statisticii, îmi plac cifrele, dar mai ales îmi place să interpretez evoluția economică dincolo de cifre pentru că statistica îți dă doar o informație rece care de cele mai multe ori poate fi nerelevantă daca nu o așezi în context.
Acum nu pot decât să constat că am asistat la primul recensământ „manelist” din România! Cu o organizare demnă de cum se strigă în aceste ocazii… printre grohăituri… fără număr, fără număr…..