Săracă Țară bogată…

De câțiva ani se discută în presa scrisă, la televizor și la radio, se vehiculează pe internet tot felul de proteste și de liste care trebuie semnate despre o problemă care privește întreaga societate românească. Este vorba de aurul de la Roșia Montană din Munții Apuseni. Statul român a concesionat unei firme americane specializate în minerit de zone aurifere exploatarea  minelor noastre de aur pe un anumit număr de ani. Din producția ce va obține-o firma respectivă, statul român va primi patru procente!

Nu criticăm aici pe un ministru anume, guvernul sau un anumit partid. Ca cetățean român, însă, cu o gândire economică rudimentară, consider că acel contract este un adevărat jaf pentru țară. Minele de aur din Munții Apuseni funcționează din vremea romanilor. Mai bine de două mii de ani s-au făcut exploatări acolo. Preotul scriitor Ion Agârbiceanu, în romanul său Arhanghelii, spune că, la un moment dat, în zona respectivă se găsea aur și în nisipul văilor. Au exploatat minele respective romanii, le-au exploatat și austriecii, și ungurii, și rușii, dar aurul tot nu s-a terminat. A pus acolo Dumnezeu cantități suficiente, cât să ajungă neamului românesc până la sfârșitul veacurilor….

Roșia Montană mai deține și alte zăcăminte de o importanță planetară. E vorba de cele de uraniu și de wolfram. Sunt metale pe cale de dispariție în lume, care se mai găsesc doar în câteva locuri de pe glob. Firma americană va exploata tot ce va găsi în piatra munților de acolo. Cu tehnologiile de astăzi, nu e de mirare dacă firma respectivă va disloca munții în întregime de acolo și, prin decopertare, va   cerne fiecare părticică de pământ și de rocă și va extrage firicel după firicel de aur.

Președintele nostru vorbea cu bucurie de afacerea respectivă și despre faptul că în vistieria țării vor intra câteva tone de aur, care vor ajuta la redresarea situației țării la această vreme de criză. Iarăși revenim, însă, la procentul amintit mai sus. Nu trebuie să uităm că tonele de care vorbește președintele nu reprezintă decât 4% din cantitatea extrasă, iar restul o vor lua străinii! Nimeni nu ne garantează că astăzi este situația cea mai grea prin care trece poporul  român, iar generațiile viitoare vor huzuri ca-n sânul raiului și nu vor mai avea nevoie de asemenea bogății naturale. Poate și în viitor vor fi vremuri grele și nu avem dreptul să ne lipsim urmașii de o asemenea comoară. Aurul din Apuseni este aurul pământului românesc și el se cuvine poporului român în întregime. Este zestrea pe care i-a dat-o Dumnezeu și nu trebuie să ne batem joc de ea.

În ultima vreme apar tot felul de personaje la televizor, care susțin că sunt din Munții Apuseni și că au greutăți economice mari, dacă nu se deschide mina de acolo. Mai mult, deschiderea mineritului aurifer din Apuseni ar aduce raiul pe pământ în Roșia Montană și împrejurimi. Nu credem că întâmplător apar acești oameni, mai ales că clipurile publicitare la televiziune costă enorm, ci aparițiile lor sunt dirijate pentru a influența opinia publică. Nimeni nu contestă că viața e grea și lipsurile sunt multe, dar statul ar putea găsi și alte forme economice, care să ajute populația din zonă să-și câștige existența. Ce va face populația respectivă după ce aurul se va termina și firma americană își va lua catrafusele și va pleca de acolo?

Cu câteva sute de ani înainte, europenii au ajuns pe continentul american. Au găsit acolo triburi primitive, care nu stiau nimic despre valoarea aurului. Acest metal se găsea pe toate drumurile. Europenii le-au oferit cioburi de sticlă colorată și le-au cerut în schimbul acestora aur. Localnicii nu mai văzuseră asemenea minunății. Au dat cantități imense de aur pe cioburi colorate, fericiți că au făcut un târg avantajos! Mai mult, europenii l-au sechestrat pe regele localnicilor și au cerut în schimbul lui vagoane de aur. Bieții oameni au scos din toate cotloanele prețiosul metal și l-au dat invadatorilor ca să le elibereze regele. După ce le-au luat aurul, europenii i-au omorât și pe localnici și pe regele lor! Asta așa, ca să arate cât de creștini sunt!

Mă întreb și eu astăzi, dacă nu cumva contractul statului român cu firma americană privind aurul de la Roșia Montană seamănă cu înțelegerea dintre europenii cuceritori și localnicii americani de acum câteva secole. Mai multă grijă de țară și de bogățiile ei, de poporul și de urmașii urmașilor noștri nu ar face rău nici unui politician român, ci, dimpotrivă, l-ar înnobila. Istoria este cea care consemnează și cea care judecă!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*