Exact la un an de la moartea bebeluşilor în prăpădul de la maternitatea Giuleşti, exact în ziua în care părinţii acelor îngeri, pârjoliţi de un sistem indiferent şi un factor uman incoştient, nu au fost lăsaţi să pună măcar un însemn comemorativ pe zidurile clădirii care le-a adus nenorocirea în suflete, schimbându-le brusc şi brutal destinul de părinţi, într-o batjocură şi o sfidare pe care, da!, trebuie să le considerăm exact aşa cum sunt, batjocură şi sfidare, nu să le căutăm explicaţii în presupuse „concidenţe”, monstruosa coaliţie de la putere a promovat un personaj care are, nu pe conştiinţă, căci ar fi prea mult spus, ci undeva în trecutul indiferenţei sale, o listă a morţii şi mai cutremurătoare. 20 de bebeluşi morţi la maternitatea din Oradea din cauza unor infecţii intraspitaliceşti. O sfidare în care demisia fostului ministru nu poate fi privită doar ca o simplă coincidenţă, premierul şi locatarul de la Cotroceni numind cu bună ştiinţă în fruntea Sănătăţii un personaj demis la acea vreme pentru grave neglijenţe şi care, astăzi, „recuperează”, privind poate chiar ironic spre aceia care l-au debarcat cândva şi care ajung acum la mâna sa.
Prin numirea noului ministru al Sănătăţii, nu doar UDMR, ci şi principlul partid de guvernământ transmit un mesaj cât se poate de clar românilor: „Nu ne pasă câtuşi de puţin de voi!”. Căci este evident, monstruozităţii care ne scufundă în cei mai negri ani trăiţi vreodată de naţiunea română, nu îi pasă că oamenii sunt conduşi de incompetenţi, nu îi pasă că sub miniştri săi, tot mai dubioşi ca formare şi intelect, oamenii de rând mor cu zilele în spitalele tot mai infecte. Puterea are nevoie de oricare dintre celelalte bogăţii ale ţării, dar nu de resursa umană. Căreia îi nimiceşte cu o înverşunare patologică nivelul de trai, aruncând-o dincolo de linia subzistenţei, căreia îi risipeşte cu o plăcere bolnăvicioasă ultimele crâmpeie de speranţă.
Desigur, de ar fi să ţinem seama de ilogica acestei guvernări, dacă mâine acest nou ministru al Sanatăţii şi-ar da carecumva demisia, următorul numit ar trebui să aibă „la activ” un opis al morţilor şi mai convingător. Pentru că acesta este mersul guvernului actual. Din ce în ce mai mulţi incompetenţi, din ce în ce mai mulţi miniştri superficiali, din ce în ce mai multe nume care să aibă în spate suficiente victime pentru a merita să conducă această ţară.
Pentru Emil Boc, moartea celor 20 de bebeluşi la Oradea sub mandatul de director al aceluia a cărui nominalizare din partea UDMR a acceptat-o, nu constituie decât „un eveniment neplăcut şi nedorit”. Şi care nu-l putea împiedica să-l numească pe acesta ministru al Sănătăţii, dând astfel satisfacţie maghiarimii politice. Care vede cum, rând pe rând, instituţiile Statului Român sunt dezmembrate.
Şi, de fapt, ce s-a schimbat în Sănătate? Nimic, absolut nimic… Maghiarimea politică nu a obţinut nici măcar controlul real al Casei de sănătate, trecerea acesteia „în coordonarea” Ministerului fiind de fapt, din punct de vedere juridic, egală cu zero. Nu s-a obţinut controlul politic al instituţiei de casă a PDL-ului, şi cu atât mai puţin al fluxurilor financiare specifice, aceasta rămânând pe mai departe ordonator principal de credite. Adică, păstrând în continuare nestingherită partea tainului. Şi cum nici bugetul Sănătăţii nu a a fost suplimentat, nici măcar cu 0,1 la sută, nici oamenii de rând nu au avut ceva de câştigat. Poate doar maghiarimea politică să fi trăit satisfacaţia unei noi împunsături de batjocură la adresa românilor.
Lasă un răspuns