Tu să nu vii
La nunta mea de aramă!
Când monoton psalmodia-vor popii,
Eu voi juca
Un rol banal
Pe malul gropii
Și prima dată voi fi jună primă
Pe-o scenă
Pregatită ad-hoc
În țintirim…
Țărâna grea își va deschide poarta
Spre infern,
Apoi spre Paradis
Și trece-vom ușor ca într-un vis
Să-ncenușeze aripile-mi soarta.
Tu să nu vii
La nunta mea de-aramă!
Să stai gândind
La clipele dintâi
Din care voi mai lua la căpătâi
Cât să plătesc, pe unde-oi trece, vamă.
Ș îmbrăca-voi mantii de cristale
Țesute-n ape, diamante, aur…
Și voi urca la Cronos
Orbul faur.
(Adriana Saturnin)
Excepțional ,felicitări si mai așteptam !