Politica mioritică și analfabeții de partid

Deunăzi, am participat la lansarea unei cărți despre istoria relaţiilor româno-italiene, scrisă de diplomatul român Lilian Zamfiroiu. Trec peste ştirea, faptul, constatarea că la lansare, deși în doi timpi – unul matinal la MAE, altul, seara, la Palatul Şuţu – nu a venit  nimeni de la ambasada italiană şi îmi explic: poate din cauza  prezenţei lui Berlusconi la Bucureşti şi mă cantonez la  un alt aspect. La lansare, pertrecută în  prezenţa a doi politicieni vechi, Iliescu şi Năstase, au vorbit mai multe  persoane.

Dintre ele, m-a frapat discursul aplicat şi doct al lui Adrian Năstase. Fac abstracție de trecutul său politic, glorios sau nu, relev doar un lucru din ce în ce mai rar în politichia miorirtică: cultura generală şi mai ales istorică a politicienilor de azi. Nu le cer să fie doctori ca dl. Năstase, e meseria sa. Dar să nu cunoaşti tu, politician român, istoria măcar de la venirea lui Carol I, de când s-au născut partidele fundamentale, istorice, sau după Marea Unire, mi se pare criminal. Mi se pare că tu, politician de dreapta sau stânga, socialist sau liberal, bâjbâi printr-o băltoacă şi pe întuneric. Eşti ca piloţii orbi; ca o cârtiţă orbită de lumină. De aceea, pe majoritatea dintre ei, tinerii intrați în politică – ăia cu paraii grei, cu gipane şi gagici tabloide; ăia cu costume negre, cămăşi albe scrobite, cravate de culoarea partidului şi gel de culoare europeană – da!, pe ăia eu îi numesc Politruci. Nu politicieni! În niciun caz!

Concluzia e una: băieţi, dacă vreți să conduceți ţara asta în deplină cunoştință de cauză, să nu orbecăiți, puneţi mâna pe carte! Pe istorie. Aflați cine au fost Maiorescu, Marghiloman,Tache Ionescu, Carp, cine Brătienii, cine Maniu, Vaida-Voevod, Titel Petrescu, Codreanu, Antonescu. Aflaţi cine a fost cel  mai mare jurnalist al tuturor timpurilor, Pamfil Şeicaru, cu „Curentul” lui, cine Stelian Popescu, Ion Vinea, N.D. Cocea. Conu Pamfil care, dacă vă era contemporan, făceaţi în pantaloni în faţa lui. Cereți-mi chiar mie o minimă bibliografie şi vă va fi de ajuns dacă o parcurgeți. Puneţi ţara cu politica ei în context istoric și veţi pricepe mai multe. Nu trebuie să fiţi docţi – ca dl. Năstase, ori ca dl Vadim Tudor. –  dar nici sfertodocţi, ca majoritatea parlamentarilor. Apoi, dacă veţi citi articolele din 1919 publicate de Şeicaru în „Hiena” sa, veţi rămâne uimiţi de actualitatea lor. Ceea ce el înfiera şi desfiinţa pe atunci cu sintagma „îmbogăţiţii de război” sunt azi „îmbogăţiţii de revoluţie”.

Restul e identic. Adică jaf național.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*