Opisul morții…

Oare încercarea de a se adopta cu orice preț o lege a eutanasierii în masă a câinilor urmărește de fapt scoaterea basma curată a acelora care, de ani și ani, încalcă legea? Așa ar părea, mai ales dacă ne luăm după nenumăratele dosare penale care zac prin instanțe, lăsându-i pe autorii acestor masacre să-și continue nestingheriți activitatea. Criminalii și cioclii de câini dorm oricum liniștiți, dar, dacă o lege a eutanasieri în masă ar fi adoptată, atunci nu numai că ne-ar râde în nas, dar ar fi în stare să intre pste noi să-și asigure „marfa” afacerilor lor.

Este frapant! Oricât de lungi ar fi listele masacrului, medicii veterinari ridică din umeri. Așa este legea sau, mai rău, așa le-au cerut primarii. Adică aceia care le plătesc salariile sau prestațiile. După caz. Prestația uciderii unui biet suflet rătăcit pe lume pe lângă animalele cu mască de om.

Răsfoind aceste file ale morții, te cutremuri. Pentru că, deși exemplele sunt greu de strans, privind modul de repartizare al acțiunilor de ucidere, nu poți să nu-ți închipui cum stau lucrurile la nivelul întregii țări. Iar dacă am încerca o însumare, probabil am rămâne siderați.

Și cum altfel când, de exemplu, numai într-o singură urbe, la Galați, anul trecut au fost eutanasiați 7 000 de câini. Au fost plângeri penale, s-au deschis acțiuni în instanță… Inutil însă, chiar dacă mai multe instituții publice (precum, Primăria municipiului Galaţi, Consiliul Local Galaţi ori serviciul public Ecosal din cadrul Consiliului Local Galaţi) au fost somate de instanță să depună documentele ale căror întocmire este obligatorie când se dispune eutanasierea câinilor bolnavi incurabil. Nici una dintre aceste instituţii nu s-a conformat, pasând responsabilitatea de la una la alta.

O situație similară s-a înregistrat și în judetul Constanța. Aici, pe langa asociațiile locale, activează și organizația italiană „Save The Dogs”. Din nefericire, foarte mulți câini sterilizați de aceasta, poate chiar mii, au fost omorâți de angajații serviciului de gestionare a câinilor fara stăpân.

La Boldești-Scăieni, Prahova, în adăpostul administrat chiar de președinta Colegiului Veterinar Prahova au fost uciși până acum peste 6 000 de caini. Și la Satu-Mare peste 90  la sută din maidanezi au fost eutanasiați, medicul veterinar care a ucis bietele animale motivând că „a fost dispoziția primarului, pentru că ei nu au de ce și cu ce să țină câinii în adăpost”.

Un caz și mai cumplit s-a petrecut în comuna Aninoasa, județul Dambovița, o adevărată oroare, animalele fiind ucise cu diluant. Desigur, cazul este și de această dată în atenția instanței de judecată…

Mai sunt de amintit cazurile de la Onesti ori de la Slobozia, unde, într-un adăpost „modern” câinii erau omorâți după același termen de șapte zile, ori, mai recent, cel de la Botoșani, un măcel în care, în câteva ore, au fost exterminate pete 230 de animale. Fiind extrem de mediatizat, cazul a ajuns și în atenția Comisiei împotriva abuzurilor şi corupţiei din Parlament.

Întotdeauna se declara însă că se aplică un articol de lege, fiind vorba de „voinţa legislatorului de a eutanasia animalele cu boli incurabile”. Și totuși, puteau fi, în același timp,  mii şi mii de câini suferinzi de boli incurabile? Unde sunt rezultatele testelor, unde sunt diagnosticele? Unde sunt actele de evidenţă pentru câinii care au fost aduși, în drumul lor spre moarte, în toate aceste „adăposturi”?

În foarte multe oraşe, deşi primăriile refuză, din criterii econmice, sa construiască adaposturi, au în schimb hinghieri angajati (de exemplu, la Târgu-Neamț).

Ce face Justiția? Unde este Justiția? Sau, de fapt, mai există justiție în România? Cum poate un stat să se declare democratic când aproape fiecare primar face legea în oraşul său?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*