Arhive autor: Ion Proca

O vară cu zăduf ne seceră cu secetă și veșnică adormire

Moto: Nu de moarte mă cutremur, Ci de veșnicia ei. Alexandru Vlahuță Vreau să scriu ceva senin. Despre o cicoare, despre un pui de vrabie. Dar îmi iese înainte hâdoșenia asta de care mi-i și teamă să-i rostesc numele. În


La ultimul priveghi i-au cântat privighetorile și orga codrului însetat

Parcă simțea că vine tăvălugul peste trupul lui firav. În ultimii ani parcă avea o premoniție și și-a editat aproape tot ce a scris  în cele peste cinci decenii. Ultima sa carte ”Eu, pelegrinul”, apărută chiar în pragul morții sale,


Și-mi răspunde tata din tării cerești…

Îmbătrânite-s casele din sat Și de murit s-au apucat. De la Lutării în jos Nu mai iaste nici un moș, Babele ce-au mai rămas Ca și-un câine de pripas Nu se-adună la taifas— Se gătesc de-un ultim mas…   Își


Lung îi drumul Lungului pân’ la apă…

Anatol Lungu s-a născut în Baraboi într-o familie cu mulți copii. Acum locuiește în orașul Drochia și a devenit vestit fântânar de cum și-a cumpărat o mașină cu burghiu și a pornit în căutarea apei în toate colțurile republicii, pe


Ochii noștri tulburi de negreață

Televizorul ne atrage ca un drog. Vrem să ne rupem din brațele lui, dar uite că începe o nouă telenovelă și ca o caracatiță te atrage cu tentaculele sale. În loc să ieși la o gură de aer, la un


In memoriam: Moartea lui Hector de pe treptele Teatrului „Ion Luca Caragiale”

Teatrul acesta se mai numeşte „Satiricus”. Un teatru neobişnuit, creat şi vârfuit cu multă râvnă de către Sandu Grecu, regizor şi Preşedinte al UNITEM. În dimineaţa zilei de 6 iunie de pe treptele acestui teatru a căzut, ca într-un ultim


Dezlegare la Duminica Mare

(Răvaș pentru Barack Obama, președintele SUA) Hello Barack, Merci beacoup că ai avut ochi bun Pentru țărișoara mea de la margine De NATO și m-am înfruptat și eu Din niște cartofi prăjiți În seu de cămilă și untură de bursuc,


Năsăliile

La început, cei din Coloniţa, puţini la număr, şi-au înălţat o bisericuţă din lemn ca să aibă unde-şi boteza şi cununa copiii şi de unde să fie petrecuţi pe calea fără de întoarcere. Mai apoi, când satul s-a mai zdrăvenit,


Primii viticultori ai Romei Antice

Viţa de vie urca nestingherită până la balcoanele cucoanelor din Roma. Unele suave, altele durdulii, dar toate aveau teamă de razele solare, ca să nu le strice albeaţa pielii. Se ascundeau mai mult la umbrarul viţei de vie sau sub


Rugă de ploaie şi de limpezire a minţii celor rătăciţi

Zilele acestea mi-am făcut ordine în bibliotecă. Dau de o carte din care se desprind câteva file. Cartea se intitulează „Foametea în Moldova, 1946-1947”. Citesc cu înfrigurare mărturisirile unui ţăran din judeţul Cahul, care a declarat în faţa instanţei un