Și-mi răspunde tata din tării cerești…

Îmbătrânite-s casele din sat

Și de murit s-au apucat.

De la Lutării în jos

Nu mai iaste nici un moș,

Babele ce-au mai rămas

Ca și-un câine de pripas

Nu se-adună la taifas—

Se gătesc de-un ultim mas…

 

Își așteaptă -n ofuri rândul,

Alegându-și trist comândul,

Popa Stan, la liturghie,

Cântă sfinților și sie.

 

Ce mai sat făr” de copii,

Fără nunți și cumetrii,

Mire, nuni și miresuici

Joacă aiurea prin răscruci

Și sărută alte cruci.

 

Multe-s satele moldave

Ce-au trimis în lume sclave,

Dar și sate românești

Prin Italii mai găsești…

 

Când dai peste-o fată bună,

Cu streinul se cunună,

Nu c-ar fi din stele rupt

Sau că-i tare în sărut,

Ci străinul ramolit

Pe la bănci n-are credit.

Tot umblând din pungă-n pungă

Satu-n râpă o să ajungă.

 

Dar povestea ar fi alta

Cu orașul Ialta

Și cu țara Malta,

Unde la lampa kremlină

În loc de lumină

Ne-au scăldat în tină,

Ne-au dat cu rășină

Ca să dănțuim ca dracii

Și să lăudăm ortacii

Care ne mai pun la zid

Și-ntr-un joc perfid

Încă ne ucid

Și vin în sicrie

Sute dintr-o mie,

Mamele-i bocesc

Și îi primenesc

În straiul de mire

Și fac pomenire

La o mănăstire

Unde pe-o Psaltire

Strig-a nemurire

Neamul ce se duce

Brățișat pe-o cruce,

Neamul ce apune

Făr” o vorb-a spune.

Neamule, măi neam

Ce să fac ca să te am?

Și-mi răspunde tata

Din tării cerești:

– Luptă, dragul tatei,

Ce mi te căznești!?

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*