Arhive autor: Ioan Aurel Pop

Biserica în vremuri de restricții…

Prin aceste cuvinte și gânduri (din spatele cuvintelor) nu fac decât o pledoarie pentru respectarea tuturor regulilor izolării, atât timp cât va fi necesar, pe de o parte, dar și de sporire a încrederii românilor în revenirea graduală la viața


Pandemia și iar pandemia

Aș fi scris azi despre cu totul altceva, de exemplu, despre felul cum privesc românii relația lor cu credința și cu biserica, evident, tot în contextul acestui atât de mediatizat virus, cel mai cunoscut virus din câte au fost pe


Periculoșii bătrâni…

Cu mai bine de două secole în urmă, pe când desfășura campania din Egipt, Napoleon (pe atunci el era doar generalul Bonaparte) a decis, în fața mamelucilor și a unei situații-limită, să aplice o tactică de apărare de tip circular,


Sărmanii medici eroi

Demult, în copilărie, credeam că medicii – din moment ce pot să vindece toate bolile – sunt nemuritori și am rămas foarte dezamăgit când am aflat că nu sunt. Apoi, însă, când am început să pricep mai bine lumea, am


Gânduri la vreme de restriște…

A venit nenorocirea aceasta peste noi și nu știm ce să facem. Unii ne lamentăm și ne gândim la sfârșitul lumii și la prezicerile lui Nostradamus. Alții ne dăm viteji în vorbe și declarăm ritos că nu ne temem de


Cultura română și dimensiunea sa istorică națională

La 8 februarie 2018, președinta Coaliției pentru educație trăgea iarăși, prin mijloacele de difuzare în masă, un semnal de alarmă: „40 la sută din generațiile viitoare, din cei care vin din urmă și trebuie să susțină România din punct de


De veghe la statuia lui Andrei Mureșanu…

Amplasarea statuii unui mare om de cultură și om politic nu are nevoie de explicații sau de justificări. Gestul intră în „datoria vieții noastre” și face parte din atributele societăților civilizate și educate. Cu toate acestea, câteva gânduri de recunoștință,


Iubirea de școală

La 1848, intelectualii români care au fost la Blaj erau convinși că „educația poporului este cea dintâi treabă a patrioților”. Se pare că Barițiu (care, din fericire, a dat numele său primului liceu românesc înființat la Cluj) ar fi spus


Universitățile medievale și moderne timpurii

Universitățile sunt o „invenție” neașteptată, genială și luminoasă a Evului Mediu „întunecat”, când omenirea civilizată a înțeles pentru prima oară ce reprezintă cunoașterea și educația întru știință și cultură, în folosul ființei umane în special și al comunității umane în


Elogiul Limbii Române

Limba română este efigia cea mai pregnantă a românilor. Limba este ca un organism viu care se naște, crește, se dezvoltă, îmbătrânește și moare odată cu poporul care a creat-o și căruia i-a servit ca mijloc de comunicare. De aceea,