Arhive autor: Ilie Șandru

Trădare! Trădare! Trădare! „Poporul secuiesc” nu mai există!

Într-un recent articol, întitulat ,,Dilemă mare! Secui? Maghiari? Secui-maghiari? Ori maghiari-secui? Numai Dumnezeu ştie!”, am vorbit despre zăpăceala totală ce i-a cuprins pe cei ce urmau să fie recenzaţi în această zonă geografică a ţării, cunoscută, tradiţional, cu denumirea de


Dilema e mare!… maghiar?… secui?… „maghiar-secui”?… ori „secui-maghiar”?… Numai Dumnezeu ştie!…

Multă bătaie de cap le-a mai dat unora de pe la noi, din ,,secuime”, recentul referendum. ,,Nu-i tot una câţi suntem”! era titlul unui articol dintr-o publicaţie de limbă maghiară, apărut cu vreo două săptămâni mai devreme  faţă de începutul


De la „vrem autonomie secuiască” la „vrem o patrie secuiască”!

Pe undeva chestiunea este logică, timpul nu stă pe loc, după cum nici doleanţele ,,secuilor” nu pot fi tot aceleaşi, lumea s-a cam săturat de acea ,,arie” a autonomiei secuieşti, care se tot ,,cântă” pe toate gamele posibile şi imposibile,


Ceva despre „generozitatea” Ungariei şi alte palavre ale lui Kolozsi Bela

Am citit, nu demult, nişte idioţenii înşirate într-un articol întitulat „Ungaria şi Pământul Ceangăiesc”, semnat de Kolozsi Bela, apărut în publicaţia de limbă maghiară „Haromszek”, nr. 6.920/2011, din Sfântu-Gheorghe. Am aflat, astfel, că pe lângă „pământul secuiesc”, în România mai


Încă o „ţară” în România: „țara Ceangăilor”

Scriam, nu demult, despre ,,inventivitatea” iredentismului maghiar din România, care are o vocaţie extraordinară în a inventa mereu alte şi alte ,,formaţiuni statale” pe teritoriul României. Despre ,,ţara secuilor” a auzit toată lumea, în care se va naşte viitorul ,,ţinut


Prinţul Charles, Transilvania şi revizionismul maghiar

Desele vizite pe care prinţul Charles, moştenitorul tronului Marii Britanie, le face în Transilvania au devenit deja o obişnuinţă. Slăbiciunea sa pentru această parte de Românie este notorie în toată Europa. Atleţa Sa Regală s-a îndrăgostit, se spune, de frumuseţile


Csibi Barna un produs al educaţiei pe care tineretul maghiar din România o primeşte zi de zi

22 decembrie 1989. Piaţa centrală din Miercurea Ciuc, cea din faţa sediului Comitetului judeţean de partid, numită de noi în batjocură, aşa în surdină, ,,piaţa aplauzelor”. ,,Casa albă” nu se mai vede din fumul negru ce o înconjoară din toate


Bucuriile trăite de un ,,european modern” în Transilvania

Nu ştiu a câta oară mă tot întreb – şi întreb! – dacă a ajuns într-adevăr România un sat fără câini? Se pare că aşa este, a ajuns! Şi nu de ieri, de alaltăieri, ci de multă vreme. Constatarea aceasta


Pentru ce se cheltuiesc banii ţării!

În urmă cu vreo două săptămâni, doamna  ministru, Elena Udrea, cea care gospodăreşte fondurile băneşti ale ţării, a avut bunăvoinţa de a se opri, preţ de vreo jumătate de oră şi în capitala românismului harghitean, municipiul Topliţa. A trecut în


Până unde poate merge obrăznicia politicienilor de la Budapesta?

Nu se astâmpără politicenii de la Budapesta. Trăiesc şi acum cu aceleaşi concepţii învechite şi retrograde ale veacurilor trecute. În virtutea aşa-zisului ,,drept istoric”, îşi arogă şi acum dreptul de a stăpâni teritorii ce aparţin altor popoare vecine cu Ungaria,