Vom avea deci o nouă împărţire teritorial-administrativă a ţării: crearea regiunilor. Nu ştiu însă dacă aceasta se face pentru că are nevoie de ea ţara şi poporul român, ori pentru că aşa doresc alţii. Nu puţini, mai ales cei din generaţiile mai vârstnice, au toate motivele să fie îngrijoraţi, să privească cu suspiciune această chestiune, aducâdu-şi aminte că prin anii ’50 acest ,,cadou”(otrăvit!) ne-a fost impus dinspre est. Atunci a apărut în ,,inima” geografică a României acea ,,poliţă” pe care Stalin i-a plătit-o lui Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru destructurarea ,,Biroului Moscova”, care a fost Regiunea Autonomă Maghiară. Am avut, din păcate, parte să trăiesc în ea. Nu aş mai vrea pentru nimic în lume! Acum, aceaşi oameni, cărora la se adaugă şi alţii din generaţiile mai tinere, se întreabă dacă nu cumva comanda vine dinspre vest? Fiindcă de, vâdurile nu bat tot timpul dintr-o singură direcţie! Ele bat acum dinspre Apus!
La o dezbatere tv, academicianul Dinu Giurescu l-a întrebat, franc, pe Liviu Dragnea dacă viitoarea ,,regionalizare” se face fiindcă are ţara şi poporul român nevoie de ea, ori se face la la comanda venită dinafară? Dragnea s-a cam codit să dea un răspuns clar. ,,M-am lămurit cum e cu independenţa şi cu statalitatea României”, a replicat marele istoric. Nu era, cred, ceva ce nu ştia academicianul Gurescu. Ştia şi el, cum ştim şi noi, că odată cu intrarea în UE am renunţat de bună voie la o serie de atribute ce ţin de independenţă şi de statalitate. Am făcut-o de bună voie şi nesiliţi de nimeni, cum se zice, cu toate că această ,,Europă unită” este departe de ceea ce ar trebui să fie. Este şubredă, nu prea ştie ce vrea, bâjbâie, neştiind încă încotro se îndreaptă. Derapejele din ultimii ani sunt o dovadă clară în acest sens. Iar atât timp cât la Bruxelles unii se ocupă de forma castravetelui şi de micul românesc, ori îi impun ţăranului român când şi cum anume să-şi cosescă tarlaua etc., lucrurile sunt departe de a fi cele dorite.
Iată de ce nu putem să nu ne întrebăm: ce se vrea această ,,Europă unită”? Spre ce se îndreaptă ea? Ce viitor vor avea în ea statele naţionale, care au în spatele lor o istorie de secole? Iar dacă ea nu va fi o Europă a statelor naţionale – Statele Unite ale Europei – atunci am mari rezerve că această construcţie europeană va avea un viitor solid, pe care poporele europene îl aşteaptă.
Să revin însă la ,,cestiunile importante, arzătoare la ordinea zilii”, legate de ,,regionalizarea” României şi să ne întrebăm: pentru cine se face ea?Pentru actuala putere, ori pentru nevoile ţării şi ale poporului român? Este ea o necesitate pentru noi, ori o facem că aşa ne-o cer alţii? Se pare că şi în această atât de importantă problemă încă se mai bâjbâie. Liviu Dragnea, răspunzând la o întrebare: câte regiuni vor fi?, a răspuns ,,opt sau nouă”! Adică, cum, nici acum nu s-a luat o hotărâre clară şi precisă? Mai până ieri tot el vorbea de opt regiuni. Acum a apărut a noua: Dobrogea! Adică o micro-regiune formată din două judeţe?! Cum s-o pui alături de una cu şase judeţe? Se va crea din start o inegalitate ce se va perpetua la nesfârşit! Dar mai îngrijorător este faptul că prin crearea unei astfel de ,,regiuni” se va deschide o ,,Cutie a Pandorei” deosebit de periculoasă. Fiindcă udemeriştii, pecemiştii şi toţi ceilalţi lideri maghiari vor avea tot dreptul să strige: de ce acolo se poate şi la noi nu?! Strigă ei şi acum, darmite atunci! Ori sunt nişte gânduri ascunse ale actualei puteri pe care se fereşte să le spună românilor?
Liviu Dragnea s-a pronunţat clar – dacă te mai poţi încrede în spusele unui politician! – că este exclusă orice idee legată de ,,structuri etnice” în viitoarele regiuni. Da, dar noi nu am uitat convorbirea telefonică din seara zilei de 9 decembrie 2012, a şefului său de partid, actualul prim-ministru, Victor Ponta, cu Kelemen Hunor, pe care l-a invitat la guvernarea ţării. Cu atât mai mult ne este proaspătă în memorie afirmaţia sa recentă, făcută la Congresul UDMR, când şi-a exprimat părerea de rău că această struţo-cămilă politică nu se află ,,alături de noi la guvernare”! Mă mir că nu i-au dat şi lacrimile! Mă întreb din nou, aşa cum m-am mai întrebat în titlul altui articol: să-l mai credem pe Victor Ponta?
Nu sunt nici geograf, nici economist, nici sociolog, ca să mă pot exprima în deplină cunoştinţă de cauză într-o chestiune atât de importantă, precum ,,regionalizarea”, care priveşte viitorul ţării şi al poporului nostru. Vreau să spun însă că am studiat de o bună bucată de vreme modul în care s-au făcut actualele regiuni de dezvoltare, nelegalizate încă. Iar dacă tot trebuie să procedăm la o asemenea reformă teritorial-administrativă ar fi cât se poate de bine ca acestea să fie cele opt regiuni legalizate. Am ajuns la concluzia că acestea au fost cât se poate de bine gândite. Sunt foarte bine echilibrate din toate punctele de vedere: istoric, geografic(au toate formele de relief), economic, deomografic etc. În plus, au acumulat deja o experienţă în ce priveşte problemele economico-administrative şi atragerea banilor europeni. Şi-atunci, de ce să nu le menţinem?
Lasă un răspuns