Reforme structurale, creștere economică, PIB per capita aproape triplu în ultimii 10 ani, infrastructură din ce în ce mai dezvoltată… Sunt doar câteva dintre avantajele care converg către un punct cert: prosperitate! Cu toate acestea, de două săptămâni, Turcia este amenințată și afectată de instabilitate politică, protestele fiind dure, chiar violente, autoritățile reacționând în aceeași manieră.
Inițial, protestele au apărut pe 28 mai la Istanbul, ca răspuns la construirea complexului turistic din Parcul Gezi, inclusiv a unui mall. Ulterior s-au îndreptat împotriva premierului Recep Tayyip Erdogan, acuzat de practicarea unor politici inslamiste. Cauze minore, am putea afirma, însă cu o serie de consecințe majore: violență, moartea unei persoane, rănirea multor oameni și, nu în ultimul rând, efecte negative asupra imaginii pe plan extern.
Este posibil ca o lege care interzice vânzarea și consumul alcoolului între orele 2200-6.00 să genereze reacții atât de violente? Poate fi explicată reacția poporului de cauze atât de nesemnificative? Sau, mai degrabă, există forțe din exterior care acționează în mod indirect, dar care au un scop bine determinat: destabilizarea țării? Experiența trecutului arată că protestele violente provin, de regulă, de la un popor supus, chinuit, privat de multe beneficii, un popor cu o situație economică și socială precară. Ceea ce nu poate fi asociat Turciei, mai ales în momentul actual. Desigur, orice subiect similar generează tot soiul de opinii, unele contradictorii, altele care surprind esența.
Atunci, să fie, oare, prosperitatea remarcabilă a ultimilor ani un bumerang care se întoarce împotriva Turciei? Este evident că o țară considerată una dintre cele mai performante economii emergente este privită ca o amenințare de statele obișnuite să fie situată pe piedestalul marilor puteri economice, politice, militare și de orice alt ordin. Drept urmare, agențiile provocatoare și ONG-urile specializate în lovituri de stat o vor avea ca țintă, iar un potențial „agent perturbator” s-ar putea afla chiar pe teritoriul Turciei, și nu în orice condiții, ci bine implementat: Open Society Foundations a magnatului american George Soros. E de la sine înțeles că un stat care a fost elogiat vreme îndelungată cu titlul de hegemon mondial nu va renunța ușor la efortul de a-l menține și de a împiedica potențiali rivali pe viitor.
Dacă, într-adevăr, cauza este aceasta, atunci determinarea acestor „agenți perturbatori” este incontestabilă. Și este suficient să analizăm protestele și consecințele lor, care, probabil, vor mai continua o perioadă, chiar dacă Turcia s-a modernizat de’a lungul anilor, chiar dacă a devenit o țară atractivă atât pentru turiști, cât și pentru investitori, chiar dacă reacțiile poporului nu par firești.
Bineînțeles, rămâne de văzut dacă această tensiune din interiorul statului va afecta sau nu situația economică în ascensiune a Turciei.
Lasă un răspuns