Suntem țara catastrofelor telescopice. La primul dezastru se sudează al doilea, care lasă loc celui de-al treilea și așa mai departe. Până ajungem să percep consecințele primei catastrofe și să încercăm să stabilim vinovații, suntem deja la catastrofa a șaptea, care e atât de șocantă că nu mai lasă loc de amintirea primelor șase… Spitale cu secții ATI unde pacienții mor incinerați de la scurtcircuite electrice sau de la rezervoare de oxigen greșit montate, case aruncate în aer de la cisterne de GPL operate de firme fără autorizație, carnagii pe șosele care sunt cauzate de inși drogați ce-și procură otrava de pe social media, oameni înmormântați în saci negri de plastic. Pfizergate, Rheinmetall, SAFE… Orban, Câțu, Ciucă, Ciolacu, Bolojan… Despre cazul Pașca, de la Bihor, nu pot spune că știu detalii, pentru că ce se vehiculează la tv și pe social media este, ca de obicei, foarte imprecis și foarte polarizat. Plus că detaliile scurse în presă sunt morbide și, deci, intimidante pentru. Cred, totuși, că unele lucruri pot fi propuse spre analiză și reflecție. Imaginea de fundal pe care se pictează acest caz șocant, care se derulează de 20 de ani, nu sub radar, ci în văzul autorităților și sub reflectoarele presei avide de sponsorizări și publicitate plătită. Este stat eșuat, mafiot, captiv, cinic – acestea sunt caracterizările date României de cei care au condus-o cu 200 km la oră direct în zid, beți sau drogați fiind la volan. Cazul Pașca relevă un stat absolut ticălos. O mare de oameni abandonați, unii dintre ei fără identitate, alții cu diverse afecțiuni mentale, este deversată pe canale private unde li se pierde urma și oamenilor, și banilor; crucile acelea de fier pe care scrie „necunoscut” pot ascunde oameni care au dispărut de acasă, de la familia care îi caută și acum, după zeci de ani de la dispariție, ori chiar sunt oameni fără identitate (în subsolurile Capitalei sunt societăți întregi de copii și tineri pe care nimeni nu i-a identificat, săracii); autoritățile, centrale și locale, sunt încântate să scape de ei; sistemul funcționează cu bani sifonați, atât de mulți încât toate verigile lanțului sunt recompensate suficient pentru ca tăcerea conspirativă să funcționeze timp de 20 de ani. Ironic, guvernul Bolojan a tăiat din indemnizațiile de asistență socială aplicabile cazurilor individuale, dar a permis acestor tipuri de întreprinderi ale mizericordiei să colecteze fluvii de bani pentru „asistență” acordată miilor de persoane puse pe ultimul peron al călătoriei vieții lor nefericite.
Deturnarea sistemului de asistență socială de urgență și de scutire de impozite a prestațiilor sociale pentru asistați. Sunt convins că întreprinderea Pașca nu e singura care practică mizericordia pe bani – de aceea, considerațiile ce urmează sunt generice. Toate prestațiile de asistență socială sunt acordate în considerarea persoanei (în limbaj tehnic juridic, au caracter „intuitu personae”), adică sunt legate exclusiv de subiect: asistat, însoțitor, moștenitor, persoană care l-a avut în îngrijire pe decedat. Această întreprindere a milei a fost beneficiar de astfel de prestații sociale pentru mii de persoane. Nu poate fi vorba de o persoană juridică (un ONG), căci nu permite legislația, astfel că, probabil, a fost vorba de persoane fizice care „au luat în spațiu” acei amărâți pe care statul i-a rejectat. Ca să scape de ei – să nu mai încarce spitalele, azilurile publice, secțiile de urgență, managerii de spital, șefimea de la protecția socială, primăriile, poliția, toți i-au „livrat” celui care era bucuros să îi primească; a obține mandate de tutelă/curatelă pentru mii de persoane a devenit simplu, automatic; se făceau chiar și buletine la foc automat, iar indemnizațiile curgeau. De precizat că aceste proceduri sunt, în cazuri individuale, foarte stricte, formaliste și cronofage, iar „austeritatea” lui Bolojan (care se aplică amărăștenilor, iar nu și acestui industriaș al mizericordiei) a exagerat și mai mult procedurile respective. De precizat, de asemenea, că asemenea venituri de la stat, ca și donațiile de la particulari, sunt scutite impozite (ba chiar și de taxele locale pe proprietate imobiliară; se zice că de aici i s-a tras lui Pașca – s-o fi plâns de taxe locale prea mari, majorate de Bolojan), de unde și resursele mari de „atenții” cu care s-or fi achiziționat indulgențele necesare funcționării timp de 20 de ani a acestui sistem de asistență socială paralel celui oficial.
Autoritățile au reacționat târziu. Autoritățile au încurajat. Întreprinderea milei este peste tot, inclusiv la ONG – urile care fac parte din complexul industrial al cenzurii: – corpul de control al Ministerului Muncii s-a dus la Dumbrava doar anul trecut; până atunci nu a putut – s-a considerat că acolo nu e un complex al unei ONG cu activitate de asistență socială, care nevoie de autorizații și este supusă controlului statal, ci case ale unui particular; – Avocatul Poporului a emis un raport cu constatări șocante, acum un an; autoritățile locale au rejectat raportul, spunând că totul e ok; – DIICOT investighează de un an; – ONG – urile, cu sutele, semnează petiții contra proiectului de lege de transparență a finanțărilor; – președintele nu vrea să spună de unde a primit donații de 12 milioane de euro, pe care le-a păstrat după alegeri; – presa și social media este violent pro- sau violent contra bunului samaritean Pașca; dar poate că e timpul să ne uităm și la imaginea de fundal, că e foarte, foarte gravă.
