Castelul Sükösd-Bethlen din Racoş se găsește la 68 de kilometri distanță de Brașov, în partea centrală a comunei Racoș. Pe locul actualului castel exista un conac, care data din anul 1494. Inscripția originală, care se găsește încă la intrarea în castel, prezintă următorul text: „Soli deo gloria Extrui fecit ex fundamento Georgius Sükösd A. D. 1624. 9. maj.”. Construcția castelului ce ia locul conacului este finalizată pe 9 mai 1624 de către Sükösd György, în stil renascentist. Există și alte teorii care afirmă că înainte de prezentul castel nu ar fi existat aici un conac, ci o mănăstire, din pietrele căreia ar fi fost construit castelul mai apoi. Putem doar bănui faptul că ar fi fost mai ușor de construit castelul dintr-un conac decât dacă ar fi fost construit de la zero. Deci o construcție a fost cândva. Cert este că acest castel construit de Sükösd György avea să fie fortificat mai târziu de Budai Peter, un puternic diplomat al Transilvaniei. Acesta ridică zidurile castelului, bastioanele, podul castelului și depozitul de arme. Începând cu anul 1694 castelul este moștenit de către Bethlen Samuel, fiul cancelarului Bethlen Janos, iar până la 1863 atât construcția, cât și domeniul este deținut de dinastia Bethlen.
În 1863 castelul este cumpărat de Banca de Credite de la Mihaly Bethlen și cedat mai târziul contelui Teleki Samuel. Acesta, conform lui Orban Balazs părăsește castelul și se retrage la Viena. Din păcate, începând cu 1903 castelul este achiziționat de la contele Teleki de către Composesoratul de Păduri și Pășuni din Racoș, iar din acel moment începe degradarea accelerată a acestuia. În timpul Primului Război Mondial statul maghiar a luat în calcul restaurarea acestuia. În 1917 toate materialele necesare restaurării erau depoziate în curte, dar în urma recuceririi de către români, proiectul este sistat. Din acel moment este lăsat o bună perioadă de timp în paragină. După căderea regimului comunist s-a încercat o restaurare parțială, dar nu a durat mult. Singurul lucru care a fost făcut, a fost să încetinească degradarea accelerată. Dacă nu se intervenea atunci, astăzi nu ar mai fi existat castelul. În 2019 Composesoratul de Pădure și Pășune din Racoș, după o lungă procedură juridică redobândește proprietatea asupra castelului și tot în acest an încheie un contract de închiriere prin care cedează dreptul de administrare Asociației Alsórákosért.
Din punct de vedere arhitectonic, ansamblul castelului avea forma de pătrat. Zidurile cetății înconjoară o curte pătrată, cu bastioane circulare la colțuri. Acestui zid i se anexează clădiri acoperite, amplasate în trei laturi. Pe latura estică se află lăcașul nobilului, construit pe un singur nivel. Aici și turnurile rotunde adăpostesc camere, iar scara principală duce spre verandă. Turnul de poartă este situat pe mijlocul laturii de sud și tot acolo se observă și un șir de camere secundare, probabil camere puse la dispoziția celor care lucrau în serviciul castelanului. Pe ambele părți ale aripii se află amplasată câte o scară. În partea de vest a castelului se aflau spațiile necesare pentru întreținerea curții nobiliare, la parter grajdurile și un loc pentru fâneață, iar la etaj depozitele pentru cereale. În partea de nord, zidul a fost fortificat. Pe exterior, bastioanele sunt fortificate cu ziduri scunde, construite în unghi ascuțit. Ansamblul era înconjurat de un șanț adânc de apă, traversarea făcându-se printr-un pod rabatabil (mobil) care dădea spre turnul porții. Castelul mai era înconjurat de un zid, din care au rămas doar turnurile colț și pe alocuri zidurile joase. Amplasarea interioară a aripii aristocratice reprezintă o bogăție și din punct de vedere istoric.
La momentul actual, intrarea de la parter este înzidită, doar coloanele trei sferturi aflate pe părțile laterale și spațiile ale căror tavane se prăbușesc, coloanele din lemn care înlocuiesc cărămizile care se extindeau odinioară în paralel cu clădirea, indică aspectul de lux pe care l-a avut cândva castelul. Prin intermediul unei scări cu o rampă dreaptă se ajunge la intrarea festivă de la etaj, care dă direct în sala de consiliu. Sculptura ușii din lemn este compusă din două forme octogonale, amplasate una peste alta, și bordate cu ornamente sub formă de lauri. Canturile ușii sunt decorate cu elemente sculptate. În mijlocul celor două octogoane se pot observa rozete bogate. Elementele sculptate ale ușii sunt schimbate cu uși de scândură, robuste. Canatul este încadrat în piatră roșie, a cărei rază de lemn este în contrast puternic cu partea exterioară, simplă, a clădirii (doar ferestrele sălii de conferințe sunt prevăzute cu arhitectura simplă a unui timpanon). Cel mai probabil, lucrările din perioada Renașterii târzii s-au efectuat atunci când castelul i-a aparținut contelui Bethlen Samuel. Oricum, imaginea de clădire medievală fortificată oferă o atmosferă în care parcă se aud încă menestrelii și caii cabrați ai cavalerilor în armuri ce își lovesc cu sârg săbiile. Sau se văd de data aceasta doar câțiva fluturi frumoși ce zboară prin iarba plină de flori…
