Ni se anunță apocaliptic următoarea criză „fără de ieșire” pentru noi… Prin care se va constata, mereu de către alții, inevitabilul faliment al fermierilor și țăranilor… Din cauza imposibilității acestora de a-și mai achita datoriile la bancă și impozitele… Și când ulii recuperatori vor sta la pândă pentru a le lua tot… Lor, dar și nouă… Lor – munca, truda… Nouă – siguranța alimentară a zilei de mâine… De acum, deja mai mult o subzistență, pentru că asta înseamnă agricultura într-o țară în care guvernanților nu le-a păsat de irigații, de subvenții, de sprijin, de neînstrăinarea pământului roditor-hrănitor către străini, de asigurarea piețelor de desfacere, prioritar, pentru țăranii și fermierii noștri… Iar clasa politică știe că vine încă o urgie… Pentru că a fost parte-parte măsurilor și acțiunilor ce ne-au adus aici… Dar, din nou, se face mătrăgună prin ceea ce știe să facă ea mai bine… Să se folosească de greutățile, durerile, neputințele, neajunsurile și, curând, disperarea fermierilor și țăranilor, pentru a mai bifa niște capital electoral populist în fața celorlalte categorii sociale… Pentru că țara merge la vot, și fără țărani, și fără fermieri… Pe vorbele, aceleași vorbe electoral-populiste prin care ne-am înjosit, supus, sărăcit… În care „s-a făcut”, „s-a dres”, dar nu a fost (nu-i așa?!) să fie… Și este mizerabil felul în care cel mai mare partid al țării, parte covârșitoare a dramei în care au ajuns astăzi țăranii, se lăfăie acum cu soluții „de ajutorare”, „de reparare”… Promisiuni, bezele, floricele, dar nici măcar de porumb, pentru o țară asistând tot pasivă, tot indiferentă, tot indolentă la etalarea acestor minciuni politice… Ale unui politic ce a găsit soluția: mai facem niște legi… Sau măcar proiecte, că multe vorbe au fost ele etalate drept inițiative legislative, fiind fluturate prin comisiile parlamentare, prin spatele perdelelor de înțelegeri și blaturi, și, mai mereu, ca tot ce îi trebuia țării, au rămas nevotate… Uitate, îngropate, într-un sertar de acar Păun ori „căzute” la vot, prin „indisciplina” unora sau din cauza acelui veșnic analfabetism politic al unora care nu au înțeles despre ce era vorba în textele pe care le votau… Și pe care, probabil, nu le citeau nici măcar „în dungă”, înlocuind lectura cu rezumatul indicațiile de grup politic…
Da! Deloc surpriză, PSD vine iarăși cu promisiunea unor legi de sprijin a fermierilor și țăranilor! Acum, chipurile, să aibă parte de o „bunăvoință” (obligatorie prin lege!) dinspre camarila bancară… Care să-i amâne cu plățile, cu ratele, cu dobânzile (mai mult și mai real nedatorate decât datorate)… Să-i amâne, nu să revizuiască, pe seama calamităților naturale care afectează agricultura, și care reprezintă tocmai acea Forță Majoră prin care băncile ar trebui să limiteze setea de dobânzi pe spatele țăranilor, cu banii din asigurările pe care, oricum, tot ele îi încasează când necăjitul veșniciei de trudă agricolă, aflat mereu și mereu într-o cursă a „moromeților” fugăriți, hăituiți de alți și alți perceptori, a ajuns la ananghie… Pentru că, deja, s-au închis prea multe ferme agricole… Și societăți piscicole… Iar falimentele pândesc în masă… Din cauza capriciilor vremii, din cauza calamităților naturale, dar și a acelora politice… Care nu au găsit niciodată de drept să dea întâietate dreptului la existență a țăranului nostru… Că nu de la el, nu de la fermierii trudind pe ogoare, li se întorc „paraîndărăturile”… Ci de la toate acele multinaționale infestând țara cu „mâncare” (nu hrană!), nici măcar second-hand, toxică, plină de chimicale, de E -uri, de otravă europenizată pentru decimarea unui popor… De care nu mai are nevoie Europa… Căci, ea numai de pământurile noastre are trebuință… Și atunci, să nu ne mire dacă tot de acolo va veni și „soluția” pentru problemele prin care trec țăranii și fermierii: procedura de faliment. Pentru că doar asta li se va mai oferi… Un „faliment personal”, în fapt, al întregii țării, prin ruinarea fiecăruia dintre țăranii și fermieri aflați în necaz, dar și a fiecăruia dintre noi… Curând… Prin impozite tot mai greu de plătit, prin amenzi la orice pas, prin amenințări, impuneri pentru orice „petic” de, deja, nu doar asfalt de parcat o roată, ci de viață a fiecăruia dintre noi… A unei vieți-„puzzle” de țară impozitată persoană cu persoană…
Fermierii sunt dară în pragul disperării… Țăranii nu mai nici măcar putere să vorbească despre ziua de mâine… Când pare că nici mila bunului-Bunuț nu o să-i mai scoată din deznădejdea lor… Căci, și Bunuțul parcă a fost impozitat, falimentat, prigonit, alungat de către cei ce ne conduc din slujba lor aservită acelora ce vor să fie ei aici stăpâni… Iar analfabetismul politic s-a împletit cu indiferența parlamentarilor și rea-voința guvernanților… Pentru fermierii și țăranii noștri se propun măsuri de clasa a doua de sub roata tenului: amânarea plății datoriilor cu un an… Asta a găsit că e cel mai potrivit prim partidul prim(ex)tovarășilor… Când soluția este de fapt atât de simplă… Dar nu este folositoare în artificiile populiste prin care clasa politică vrea să-și ștanțeze imaginea de salvator… Pentru că nu ajută să te „rogi” de bănci, chiar și printr-un proiect de lege (!), să devină și ele mai înțelegătoare și să accepte amânări ale plăților de la fermieri și țărani… Trebuia impusă o bancă agricolă de stat… Și o lege prin care orice activ (pământ agricol, teren, fermă) scos la vânzare de o bancă pentru a-și recupera banii de la „rău-platnici” să fie răscumpărat, cu drept de preemțiune, de această bancă agricolă de stat… Și care, apoi, putea ajuta la salvgardarea fermierilor prin amânări, rescontări, reevaluări, amânări… Altminteri, așa cum ne-am pierdut resursele una câte una, ne vom pierde și pământurile țării… Și pe cele agricole, și pe cele forestiere, dar și apele… Până la împlinirea anatemei puse astăzi țării de structuri organizate de crime de națiuni, ca faliment inevitabil…
