Se agită guvernanții de spui că li s-a pus un „El Dorado” pe tavă și ei trebuie doar să proptească o companie de stat la căruța lui Păcă(i)lie-Sărăcie… Că au primit o ofertă de prelucrare a pământurilor rare dintr-un zăcământ din Groenlanda pe care l-a cumpărat coana Europa cam la talciocul fraieriților… Că s-a cam grăbit, deh!, să nu pună cumva Trump mâna pe zăcământ, iar acum nu prea știe încotro să se îndrepte… Pe cine să tragă și ea pe sfoară, să i-l vândă la preț de mireasă neîncercată… Sau neîncepută… Sau încă neînnoroiată (în permafrost!)… Pentru că, pe ce a pus ea mâna în Groenlanda, păcălită la talciocul fraierilor cu drobul de sare gata topit, ar fi, în realitate, un activ aproape mort… Pe care nimic nu-l poate „învia” pentru o exploatare cu folos… Și atunci, a căutat coana Europa niște gogomani, care se joacă oricum cu puterea nemeritată prin nisip, și le-a fluturat „ocazia” pe la nas… Sigur, poate nici nu a fost nevoie de asta, și nici să se roage de papura lui Sărăcie să intre la atelierul de „investiții”, că i-a obligat direct… Dar e puțin probabil, pentru că, la ce săraci sunt ăia cu mintea, mai calici decât noi cu sărăcia noastră la impozitare, nici nu era nevoie de vreun afiș sofisticat, nici măcar de o carte de colorat cu Groenlanda pe copertă… Că, netrebnici și proști, ăia s-au și aruncat: „Să exploatăm pământurile rare din Groenlanda!”… Să facem o manevră cu firme de stat și împletituri de escrocherii (pe modelul „Gold Corporation”), numai să scape Europa de apăsarea calului mort…
Evident, nici unul dintre guvernanți nu s-a întrebat (pentru că oricum nu le pasă): „Dar de ce să mergem noi, domnule, taman la capătul lumii? Că avem pământuri rare la noi acasă?”… Ba, dacă nu ajung de atârnat în pomul lăudat al energiei verzi de mâine, sunt resurse, vorba aceea, la o aruncătură de băț… La vecinii noștri războinici… În fond, la cât i-am creditat cu bani pentru lupta lor în interesul unor camarile europene, ar trebui să ne dea, de drept, chiar un zăcământ întreg… Că doar nu o să le cedeze pe toate „unchiului Sam”?! Sau, da?! Pentru că felul în care „alocă” Kievul drepturi de exploatare doar pentru Statele Unite (precum cele repartizate companiei „Dobra Lithium Holdings”, joint‑venture format între „TechMet”, susținută direct de guvernul SUA, și „The Rock Holdings”), se conturează pilonii strategici „de hotar” pe o hartă pe care Ucraina vrea să o pună la granița cu rușii. Pavăză! Că, dacă intră americanii cu operațiunile lor (speciale) comerciale (negustorie geopolitică, deh!) cu exploatări de zăcăminte, prelucrării de resurse și fabrici de-a lungul graniței ucrainiene cu Rusia, Moscova nu o să mai dea iama ca în brânză în acele teritorii, nu?…
Dar iată că noi ne încolonăm sărăcia și „marșăm” (ba, prin ministrul apărării, ba prin cel al economiei) să exploatăm zăcământul din Groenlanda… De fapt, să punem botul la un activ gata mort, și să nu fie de mirare dacă, din „joint”‑aventurile pe care le va face mișmaș guvernul trădătorilor, lotrilor, neghiobilor, frustraților (și, nu doar pe ici-colo, tembelilor!), o să ne trezim că va trebui să plătim despăgubiri companiei europene de litiu (și lui Frank Timiș, dacă tot nu am făcut-o prin „Gold Corporation”!) pentru neputința de a exploata… Pentru că, dacă în cazul „Gold Corporation” s-a încercat obținerea de despăgubiri de către „investitorul” canadian pentru nerealizarea exploatării din cauza sarcinii istorice a siturilor, și a punerii lor sub protecție patrimonială, în cazul resurselor din Groenlanda se va merge spre tragerea noastră la răspundere, și obligarea de a plăti daune, pentru neexploatarea din cauza condițiilor din teren. Pentru că nimeni nu a răsfoit detaliile tehnice ale „marșului” investițional în Groenlanda. Faptul că, spre deosebire de zăcămintele noastre, ori cele ale Ucrainei, care sunt iată prohibitive pentru noi, unul dintre cei mai mari creditori de război ai Kievului, exploatarea oricărei resurse în Groenlanda este un infern în sine… Și pentru oameni, și pentru utilaje… Pentru că, activul nu e el „mort” degeaba… Și nici măcar înghețat… Că se topește la propriu, iar mineritul într-un permafrost care se dizolvă sub picioare se poate face doar cu niște costuri uriașe (și o muncă de Sisif)…
Europa și-a luat însă o mare plasă cu acel zăcământ, „Critical Metals Corp”, deținută de „European Lithium” (controlată subtil și de Frank Timiș, același personaj din proiectul inițial al afacerii de la Roșia Montana) achiziționând, în 2024, bazinul mineral Tanbreez din Groenlanda, atenție!, pentru cinci milioane de dolari în… numerar (păi’, ce ai făcut coană Europa, limitele de cash sunt doar pentru alții?!) și încă 211 milioane de dolari în acțiuni. Că UE a căzut în capcana lui Trump, care agita preluarea Groenlandei pentru resurse (inclusiv litiu) nu este deloc improbabil… Iar, acum, clica bruxeleză încearcă să reducă pierderile (ba, poate reușește să treacă și pe plus, nu-i așa?!) cu un alt „pnrr” de jumulire a bugetelor României, pe seama poftei ce au poftit, de preamărire și privire în oglindă, feluriții ipochimeni de la putere, guvernanții împingând „Nuclearelectrica” într-un „term sheet” de înființare a unui joint-venture cu (Frank) „Critical Metals Corp”…
