Imaginea acestui voievod moldav mi-o amintesc dintr-o veche carte de istorie aflată în podul casei părinților mei. Era reprezentat fioros, trăgându-și spada din teacă. Citind de forța sa herculeană, singur ridicând tunuri grele și așezându-le pe poziție de tragere, Ioan Vodă cel Cumplit m-a impresionat prin personalitatea sa de semizeu. Chiar și sălbatica-i moarte și sacrificiu suprem i-a constituit un bun motiv de legendă și nemurire. Astăzi, satuia marelui voievod moldav Ion Vodă cel Viteaz, cunoscut și ca „cel cumplit”, ridicată pe Dealul Roşcanilor din Galați, în amintirea ultimei bătălii a voievodului ce a fost ucis aici în mod sălbatic, va fi restaurată și își va recăpăta strălucirea și importanța de altădată. „Lucrarea monumentală de la Roșcani, reprezentându-l pe Ioan Vodă cel Viteaz, domnitorul Moldovei, are nevoie de restaurare. Am făcut un parteneriat cu Primăria Băneasa și Muzeul de Istorie și am depus spre finanțare, în cadrul unui program al Institutului Național al Patrimoniului, un amplu proiect pentru a realiza într-o primă fază toate expertizele tehnice de care avem nevoie”, a anunțat Costel Fotea, președintele Consiliului Județean Galați. Monumentul a fost realizat de către sculptorul brăilean Gheorghe Turcu cu prilejul împlinirii a patru veacuri de la uciderea voievodului în bătălia de la Roșcani, fiind amplasat în anul 1976, pe platoul de lângă pădurea Breana de lângă Roşcani. Complexul sculptural are o scară cu 28 de trepte, un soclu de șase metri înălțime, placat cu travertin, și o statuie din bronz a lui Ioan Vodă cel Viteaz de 4,5 metri. Turnarea în bronz s-a realizat la Combinatul Fondului Plastic din Bucureşti. Pe platforma în două terase, spre care urcă o scară monumentală, se află soclul de forma unei prisme pătrate, din beton placat cu travertin.
Înainte de Revoluţie, la monument se organizau festivităţi cu elevi aduşi din tot judeţul Galaţi. În fiecare an, pe platoul statuii avea loc Sărbătoarea Bujorului, petrecere câmpenească la care se adunau toţi sătenii, dar şi mari şefii de partid și de stat. Toate aceste parade şi serbări comuniste implicau ample acţiuni muncitoreşti de întreţinere anuală a monumentului. După 1989, statuia lui Ioan Vodă cel Viteaz a prezentat interes doar pentru hoţii de piatră şi de fier, fiind vandalizată în mod sistematic. S-au furat travertinul cu care e placat soclul, s-au furat toate părţile metalice de la părculeţul acum devastat, s-a furat până şi placa din bronz aferentă monumentului. Acum se dorește refacerea acestui complex sculptural, cu toate componentele sale.
Voievodul Ioan Vodă cel Viteaz (numit așa datorită curajului în luptă și forței fizice ieșite din comun, alternativ numit și „Ioan Vodă cel Cumplit”, sau „Ioan Vodă Armeanul”; n. 1521 – d. 1574, ucis la Roșcani) a fost domnul Moldovei din februarie 1572 până în iunie 1574. Era fiul lui Ștefăniță Vodă cu armeanca Serpega, fiica lui Basarab cel Tânăr Țepeluș. În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A vrut să preia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere la Constantinopol. Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între care cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, nemulțumit de prea multa plecare către polonezi a lui Bogdan Lăpușneanu, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, jurând credință turcilor, Ioan Vodă câștigă tronul Moldovei. Bogdan Lăpușneanu e învins și gonit cu tot ajutorul polonez, ba chiar înlăturat și din Polonia. Văzându-și visul împlinit, caută să-și asigure tronul în exterior, punându-se bine și cu turcii și cu polonezii, pe de o parte, iar pe de alta asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri și minciuni. Pe plan intern, persecută și chinuie cumplit pe boieri și clerici, de unde și supranumele de „cel Cumplit”. În curând însă se ivesc piedici în domnia lui. Alexandru al II-lea Mircea și fratele său Petru Șchiopul pătrund în primăvara anului 1574 în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l instala pe acesta din urma pe tronul principatului în locul lui Ioan Vodă. Aliat cu cazacii din Zaporoje, se aruncă într-un șir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod. Întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care susținută și de un contingent otoman îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o acțiune fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna (Râmnicu Sărat). Pune la Târgoviște domn pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreaptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Șchiopul. Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci.
Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă. Are loc o nouă expediție în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trădează și trece la dușman pentru 30 de pungi de galbeni. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. Se spune că sorţii i-au fost potrivinici după ce o ploaie torenţială a distrus pulberea de tun, lăsându-i oastea descoperită în faţa otomanilor. După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile unor cămile, pentru a-l sfârteca în patru (10-11 iunie) și tăindu-i capul. Turcii s-au înghesuit să apuce bucăţi din carnea sa pe post de talismane. Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.
„Era de minte ascuţit, de cuvânt gata şi se vedea că-i harnic nu numai de domnie, ci şi altor ţări să fie cap mai mare”, îl descrie Grigore Ureche pe domnul Moldovei. Ioan Vodă a fost unul dintre fii nelegitimi ai lui Ştefăniţă Vodă, urmaşul lui Ştefan cel Mare. A urcat pe tronul Moldovei la vârsta de 40 de ani. A mutat capitala ţării de la Suceava la Iaşi, oraş cu o poziţie strategică. Bate monedă de aramă, crescând avuția țării. Sub conducerea lui Ioan Vodă, armata Moldovei ajunge să aibă cea mai mare artilerie de până atunci: 200 de tunuri, în condiţiile în care, în epocă, statele dispuneau de 30-40 de tunuri. Tunurile moldoveneşti erau mai uşoare, mai mici şi mai manevrabile, necesitând doar atelaje de câte doi cai. Totodată, domnitorul ordonă şi construcţia unor ateliere de fabricat pulbere. Cronicarii vremii îl descriu drept un bărbat cu o forţă fizică ieşită din comun, viteaz şi un foarte bun strateg. Alți cronicari amintesc de episoade sângeroase şi pedepse crunte aplicate de Ioan Vodă boierimii din Moldova. Unii boieri au sfârşit îngropaţi de vii, alţii – arşi pe rug. „Iar din boieri şi din cei de cinste sabia lui nu mai ieşea şi cu toate felurile de morţi îi omora. Şi aşa socotia că nimeni nu a fost mai destoinic decât dânsul”, scrie Grigore Ureche despre faptele lui Ioan Vodă. Vodă cel Cumplit a pedepsit în egală măsură clericii şi înaltele feţe bisericeşi, învrâjbind boierii cu clericii, luând domenii de la boieri şi dându-le bisericilor, şi invers.
Sculptorul Gheorghe Turcu, cel care a creat ansamblul monumental de la Galați, s-a născut în anul 1945, la Brăila. În anul 1970 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, clasa profesorului Boris Caragea, din Bucureşti. Din 1970 a predat la Liceul de Artă „Haricléea Darclée”, din Brăila. Din anul 1982 se stabilește în Melbourne, în Australia. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Lucrările sale au ajuns în colecții private din Europa, SUA și Australia. Ca și lucrări monumentale semnate de acesta, avem: 1973 – Poetul Alecu Russo (bust, bronz), în Bacău, România; 1974 – 1976 – Monumentul lui Ioan Vodă cel Cumplit (bronz), Roşcani, Galaţi, România; 1976 – Narcis (metal), Faleza inferioară, Galaţi, România. Premii și distincții priite de-a lugul carierei sale: 1973 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru Artă Monumentală; 1979 – Medalia de Aur, Bienala Dantesca, Ravenna, Italia; 1991 – Shire of Eltham Art Award, Melbourne, Australia; 2005 – Premiul Pentru sculptură mică, Woollahra Council, Woollahra, Sydney, Australia.
În amintirea faptelor de arme ale marelui voievod, la mijlocul anilor ’30 ai sec. XX, din iniţiativa revizorului şcolar Vasile Hondrilă, a fost constituit un Comitet de iniţiativă pentru înălţarea, în oraşul Cahul, a unui monument domnitorului Ţării Moldovei, Ioan Vodă cel Viteaz. Din acest comitet făceau parte revizorul şcolar, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Cahul, preşedintele Băncii Populare, „Corpul Didactic” Cahul, preşedintele Cooperativei „Înfrăţirea” din judeţul Cahul ş.a. Astfel, cu ajutorul financiar al profesorilor din judeţ, la 29 iunie 1937 a fost inaugurat primul monument în memoria voievodului Ioan Vodă cel Viteaz, realizat din bronz masiv de către sculptorul Teodor Burcă. Monumentul nu stă prea mult în locația publică aleasă, pentru că în anul 1940 este demontat de autorităţile sovietice. În anul 1991, pe acelaşi loc, la Cahul a avut loc dezvelirea unei copii asemănătoare a bustului lui Ioan Vodă, spre amintirea lui și a sacrifiului său. Sperăm ca prin acestă reabilitare a Monumentul lui Ioan Vodă cel Cumplit (bronz), din Roşcani, Galaţi, România, să apară interes pentru întreaga operă sculpturală a autorului, dar și pentru istoria acestor locuri atât de frământată. Și astfel să se reia seria de festivităţi cu elevi aduşi din tot judeţul Galaţi, în fiecare an, pe platoul statuii unde să aibă loc Sărbătoarea Bujorului, petrecere câmpenească la care să se adune toţi sătenii, dar şi invitații și turiștii, spre amintirea marelui voievod moldav. (G.V.G.)
