Cu așa gheșeft, nu vor mai avea nevoie nici măcar de victimizările pe seama holocaustului… Ba, chiar le va fi de folos să le înlocuiască între ele… Un instrument uzat (de atâtea falsuri, atâtea minciuni) și tot mai detestat de către contemporani, cu o „furcă” nouă de colectare… Pentru că, la drept vorbind, oricâte manuale ar mai impune, oricâte cursuri și seminarii obligatorii despre suferințele lor, generația de mâine nu o să mai accepte să plătească pentru ceva din trecutul istoric… Deja, sunt tot mai mulți politicieni și chiar lideri prin lume care le strică expozițiile de victimizare, care dau foc „însemnelor” lor (!) băgate cu de-a sila prin instituțiile publice… Iar asta se întâmplă chiar în țări în care „cabala” victimizării părea certă pentru încă cel puțin o generație… Dar când în Polonia, bunăoară, ori în Cehia, expozițiile lor de victimizare, dar și simbolurile împinse deja prea grețos peste cele ale unor națiuni, care au suferit cel puțin la fel de mult, sunt călcate, la propriu, în picioare de către politicienii demni ai țărilor respective, avem în fața ochilor semnalul unei despărțiri tot mai dorite de trecutul de victimizare holocaustică. Sigur, modelul de nou gheșeft pe care îl fac astăzi vizibil, dar pregătit cu mult timp în urmă, merită un premiu de creație… Și ar fi un model de urmat și pentru alții, pentru beneficiile financiare pe viitor, doar că nu poate fi la îndemâna oricui. Trebuie să forțezi un război contra ta (asta nu e greu) și să te menții de-a lungul lui în postura de continuă victimă (iar asta chiar e apanajul doar a celor „aleși”) chiar și când refuzi pacea punând pe masă arma războiului și apăsând pe trăgaci spre alte direcții.
În rest, scenariul curge de la sine… Forțezi un război contra ta, te victimizezi și ceri ajutor (militar, restul doar de imagine), obții tot ceea ce dorești din tehnica militară și te apuci să produci… Dar nu la tine „acasă”, unde ar putea fi nimicită de către agresorul inițial, ci la adăpost în țările spre care Moscova nu ar putea trimite nici măcar ambalajul de la o dronă fără a risca să dea foc lumii… Astfel, după ce, în urmă cu un an, Danemarca a devenit prima țară din lume care a finanțat producţia de arme a producătorilor ucraineni, acum devine și prima țară spre care Ucraina va exporta „propriile (!) tehnologii de apărare pentru fabricarea materialului militar” și care va fi livrat armatei ucrainene pe banii plătiți de către toate statele UE prin capitolele inserate în bugetele lor naționale. Mai mult, după mutarea producției de armament („ucrainean”) în Danemarca, va demara și vânzarea din acea producție către celelalte state membre ale alianței. Și doar la început va fi vorba doar despre producția de material militar. Pentru că acordul dintre Danemarca (chiar e ceva putred acolo!) și Ucraina, prin care Kievul va produce în întreprinderile (co)daneze armament și muniție, și nu atât ca necesitate imediată de front (mai ales dacă Rusia începe să înghețe marginile agresiunii), ci în opisul obligației de înarmare a statelor europene, va fi copiat și impus în tot mai multe domenii.
Evident, U(E)craina a făcut această mișcare, de a produce armamentul propriu într-un stat din Europa, și pentru a ocoli reintroducerea tarifelor vamale pentru producția ei agroindustrială, evitând reacția fermierilor polonezi, cehi ori francezi față de astfel de inserții agro-alimentare și preluări a capacităților de producție din statele europene… Și „producând”, iată, pe cheltuielile statelor respective, dar și exportând prin infrastructurile acestora!… Or, dacă ar fi început cu producția „de pace”, toate statele membre ar fi ripostat, dar când vorbim despre industria războiului, astfel de artificii sunt mult mai ușor de impus. Dar asta nu înseamnă că meniul de înarmare diktat de către Bruxelles țărilor UE trebuie suportat, fie și pentru că se face prin brațul ucrainean de înarmare a Europei… Dimpotrivă, statele membre ar trebui să facă front comun în fața acestei inserții ucrainiene pe piețele și fabricile unui stat membru UE și NATO. Pentru că ar fi trebuit să existe măcar un acord al celorlalte țări puse, acum, în fața unui fapt: înarmarea lor, pe banii lor, dar în favoarea industriei de armament a uneia singure…
