Micaela Eleutheriade s-a născut pe 17 iunie 1900, la București, fiind una dintre marile pictorițe române și ilustratoare, descendentă directă, prin mamă, din familia pictorului Gheorghe Tattarescu (1820 – 1894). A urmat școala primară și gimnaziul în București. În perioada 1918-1924 și-a continuat studiile la Școala Națională de Arte Frumoase din București (1918 – 1924), unde i-a avut ca profesori pe Cecilia Cuțescu-Storck, Dimitrie D. Mirea, Dimitrie Serafim și Ipolit Strâmbu. S-a perfecționat în domeniul artelor urmând cursuri la Academia Ranson din Paris, între anii 1924-1927, sub îndrumarea pictorului francez Roger Bissière.
A debutat artistic în 1926, la „Salon des Independants” din Paris și la „Salonul de primăvară” din București cu pânza „Natură statică cu pălărie neagră”, ocazie cu care este remarcată de Nicolae Tonitza în „Universul literar”: „Micaela Eleutheriade e pentru noi o necunoscută. Poate e o debutantă. Natura sa moartă ne-a reţinut totuşi privirea prin excepţionale calităţi. A izbutit să compună un interior de o rară şi odihnitoare eleganţă”. A abordat o paletă mai largă de genuri: peisaje (Mangalia, Vedere din Ploieşti (Grădina publică), Peisaj din Suhumi, Cultură de varză pe nisip), natură statică (Natură statică cu ciclama, Cactuşii, Vas cu ramuri de salcie), influenţe de artă populară (Cocoşul, Pasăre), desen, gravură, nud şi portret. Colaborează cu Nina Arbore, Margareta Sterian, Merica Râmniceanu, Lucia Dem. Bălăcescu, Claudia Millian sau Miliţa Petraşcu, alături de care va expune, sau în cadrul Grupului „Arta Nouă” (1929, 1932).
În 1931 participă cu cinci lucrări la Salonul Oficial, unde a obţinut Premiul cel Mare, Tonitza folosind la adresa expozantei numai cuvinte de laudă: „inteligenţă, graţie, îngemănări de tonuri fine şi armonice”. Organizează mai multe expoziţii personale la Sala Dalles (1936), la Pavilioanele de Expoziţie din Parcul Herăstrău (1959), dar şi expoziţii de grup, la Galeria Căminul Artei (1942), expoziţia anuală de grafică de la Sala Simu din Bucureşti (1965). „Unitară datorită amprentei personalităţii sale puternice, opera Micaela Eleutheriade are o evoluţie lină, logică, îmbogăţită continuu.
Chiar atunci când s-a apropiat de inspiraţia folclorică, ilustrând basmul, pentru care a adoptat tehnici inedite, recunoaştem prestanţa imaginilor create de artistă, cărora le aduce, în plus, un umor sănătos, robust” scria criticul Radu Ionescu. Micaela Eleutheriade a făcut parte, între anii 1932-1936, din grupările „Grupul Nostru” și „Femeile Pictore”. În 1933 a fost membră a „Grupului Plastic Criterion”. Și-a donat majoritatea lucrărilor Muzeului Național de Artă al României. A plecat către lumile pictate cu atâta acuratețe pe 11 decembrie 1982, lăsând o zestre artistică inegalabilă pentru generațiile viitoare.
Dan Grigorescu avea să scrie despre opera sa următoarele: „De o mereu tânără expansivitate și exuberanța, chibzuind, în același timp, asupra dreptei măsuri, a echilibrului desăvârșit, Micaela Eleutheriade se înscrie pe deplin artei românesti. O tradiție pe care și-o însușește cu naturalețe, prin temperament, prin apartenența la un spirit ce s-a ivit pe aceste pămînturi și s-a rostit întotdeauna prin opere ce sintetizează năzuința spre marea frumusețe, întotdeauna simplă și limpede”.
Micaela Eleutheriade (1900-1982) a fost o artistă deosebită în arta românească, remarcându-se printr-un stil personal ce combină spontaneitatea cu o profundă observație a realității. Picturile sale, caracterizate de spontaneitate și simplitate, îmbină realul cu lirismul, exprimând observații directe asupra lumii. A expus în numeroase saloane și expoziții internaționale, câștigând recunoaștere pentru contribuțiile sale originale.
Deși nu se poate încadra precis în vreun curent artistic, arta sa modernistă reflectă un temperament unic și o viziune autentică asupra vieții rurale și cotidianului, fiind considerată o poetă a concretului, prin stilul său delicat și armonios, influențat de simbolism și artă decorativă. Opera sa este caracterizată de o combinație de rafinament stilistic și subiecte lirice, abordând teme precum portretul feminin, peisajele idilice și naturile statice. A fost apreciată pentru modul în care reda detalii fine și pentru sensibilitatea cromatică.
Apreciindu-i creația la adevărata sa valoare, Uniunea Artiștilor Plastici din România (UAPR) a instituit „Bursa Micaela Eleutheriade”, care constă în darea spre folosinţă pe o perioadă de doi ani a unui apartament în central Bucureştiului, pentru a fi utilizat ca atelier de creaţie artistică. Această bursă se acordă de către MNAR prin concurs public, pe o durată fixă de doi ani, unui absolvent de învăţământ superior de specialitate în domeniul picturii sau graficii, în vârstă de până la 35 de ani. Bursa se acordă de către un juriu format din cinci membri pe baza unei proceduri de evaluare şi selecţie şi a unui interviu. Astfel memoria marii pictorițe se păstrează în timp, contribuind la noua creație ce va să vină…
