Deși pare cumva, nu oricine și oricum a ajuns pentru prima data în zona misterioasă a polilor planetar. Cum ne-am adus contribuția la explorarea Indoneziei, a continentului African, a Americii de Sud, tot astfel românca Smaranda Gheorghiu a fost prima femeie din lume care a făcut o călătorie la Polul Nord. Scriitoare şi militantă pentru drepturile femeilor, „Maica Smără”, aşa cum a numit-o Veronica Micle, este și autoarea celebrelor versuri: „Vine, vine primăvara/ Se aşterne-n toată ţara”/ Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm copii”. Scriitoare, publicistă şi una dintre primele feministe din România, Smaranda Gheorghiu a fost prima femeie din lume care a făcut o călătorie la Polul Nord. Poreclită „Maica Smără” de Veronica Micle, Smaranda Gheorgiu a scris versuri pentru copii şi este autoarea celebrei poezii „Vine, vine primăvara!” Pentru cine nu știe, Smaranda Gheorghiu a fost nepoata scriitorului Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște, Țara Românească – d. 25 noiembrie 1885, București, România), poet recunoscut și fabulist. Smaranda s-a născut la Târgovişte, vechi târg și capitală a Țării Românești, pe 5 octombrie 1857, ca fiică a lui Nicolae Gheorghiu şi Kiriachiţa Boteanu, fiind prima din cei 10 copii ai familiei. Toți frații și surorile sale au fost personalități de marcă ale timpului lor. După Smaranda, al doilea născut al familiei, a fost Constantin Andronescu (1859-1943) devenit doctor în medicină și profesor universitar de ginecologie și igienă la Institutul Agronomic, căsătorit cu Alice Ghika (1875-1964). Al treilea copil a fost Teodora Andronescu (1862-1930) poreclita Bipona, implicată în acțiuni de binefaceri de la vârsta de 14 ani, căsătorită cu Stelian R. Dudau (1857-1918) mare proprietar și comerciant din Târgoviște. Ceilalți frați și surori au fost Judecător Xenophon Andronescu (n.1864), Ecaterina – căsătorită cu Ing. Kuelle (n.1866), Elena – căsătorită Stematiu (1868-1950), Sofia – căsătorită Gen. Anastasiu (n.1870), Col. Gheorghe Andronescu (1872-1935), Alexandrina Andronescu (1874-1972), Pr. Dumitru Andronescu (n.1890). Alexandrina Vlădescu era sora mai mică a lui Matei Vlădescu ajuns General de Divizie, erou al Războiului de Independență și Ministru de Război al României. Matei Vlădescu și Alexandrina, alături de alți cinci frați și surori, erau copii Serdarului Mihalache Vlădescu (1800-1868) născut în satul Vlădești de lângă Râmnicu-Vâlcea, stabilit ulterior în Târgoviște, descendent al boierilor Vlădești iar mama lor fusese Ecaterina Brătescu (1808-1847), o descendentă a boierilor Brătescu.
„Maica Smără” a urmat şcoala din oraşul natal Târgoviște şi din 1870 s-a înscris la cursurile Şcolii Centrale de Fete din Bucureşti. După liceu s-a căsătorit cu profesorul George O. Gârbea. Smaranda a avut două fiice. Una se numea Zoe Gârbea Tomellini și a fost căsătorită cu Luigi Tomellini – consulul general al României la Genova. Cealaltă fiică a sa se numea Magdalena. Profesorul George O. Gârbea a încurajat-o să-şi cultive talentul literar, să scrie şi să-şi publice lucrările. A rămas văduvă după moartea timpurie a soţului şi s-a angajat ca învăţătoare la o şcoală din Sinaia. După ce s-a recăsătorit cu căpitanul Petre Gheorghiu a continuat să lucreze ca institutor şi să publice primele sale scrieri în perioada 1882- 1885 la revista „Şcoala Română”. Şi-a făcut debutul de poet în 1881 în revista lui Alexandru Macedonski, „Literatorul”. S-a împrietenit astfel cu Mihai Eminescu şi Veronica Micle în aceeaşi perioadă, toţi frecventând acelaşi cenaclu. A continuat să publice poezii în reviste precum „Convorbiri literare, „Tribuna” sau „Universul”.
În anul 1888 a publicat primul ei volum de poezii: „Din pana suferinţei”. A scris diversificat, de la versuri, proză şi teatru, la romane şi nuvele. Maica Smără a participat ca reprezentantă a României la o serie de congrese importante. De exemplu, alături de Badea Cârţan a reprezentat România la „Congresul orientaliştilor” în 1889, prilej cu care depus o coroană de lauri din bronz la Columna lui Traian de la Roma. Dar marea pasiune a Smarandei Gheorghiu a fost călătoria. A făcut multe călătorii atât în România, cât şi în Europa. După ce a străbătut ţări precum Italia, Belgia, Franţa, Suedia, Cehoslovacia, Grecia, Germania și Danemarca, a scris cărți și a ţinut conferinţe în România, în care şi a împărtăşit impresiile despre aceste călătorii. A fost prima femeie care a îndrăznit şi a reuşit să parcurgă, în perioada 1902 – 1904, un traseu ce a condus-o până la Polul Nord. A urmat un itinerar prin Transilvania, Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Rostock, Copenhaga, Upsala, Capul Nord din Insula Mageroy. Cu prilejul acestei călătorii l-a cunoscut la Oslo pe marele scriitor norvegian Henrik Ibsen. Ca om de cultură a participat ca membră a unor organizații culturale, atât din România, cât și din străinătate, ca „Dante Alighieri”, „Storia et Arte di Roma”, „Alianța Universală a Femeilor”. Ca reprezentantă a României, a participat la mai multe congrese internaționale: Congresul orientaliștilor (1889), Congresul păcii universale (1900) desfășurat la Paris, unde a propus o soluție de înlăturare a războiului, Congresul latin (1902), Congresul educației familiale (1913), Congresul școlilor în aer liber (1931). Versuri ale poetei au fost puse pe muzică de compozitorii epocii, ca Theodor Fuchs: „Țara mea”, „Călugărenii”, etc. Amintirile sale de călătorie au fost cuprinse în cărțile: Schițe si amintiri din Italia (1900), De la București la Capul Nord (în volumul „Conferințe și discursuri”,1905), Schițe și amintiri din Cehoslovacia (1925), O româncă spre Polul Nord (1932). Volume de beletristică apărute au mai fost: Din pana suferinței (1888), Novele (1890), Veronica Micle (1892), Corbul cu pene de aur (1897), Mozaicuri (1897), Dorul de țară (1904), Țara mea (poezii, 1905), Băiatul mamii (roman, 1920), Simfonii din trecut (1927), Dumitrițe brumate (1937), Cântă Dorna (1939), Schițe din Târgoviște (Editura Pildner & Pildner, Colectia Restitutio, Târgoviște, 2003), Rănile noastre sociale (Ediție îngrijită de Petre Gheorghe Bârlea și Jozsef Pildner. Editura Pildner&Pildner, Târgoviște, 2005; ISBN 973-7774-04-03), Veronica Micle (Ediție îngrijită de Petre Gheorghe Bârlea și Jozsef Pildner. Editura Pildner&Pildner, Târgoviște, 2005; ISBN 973-7774-29-9), Inteligența Femeii (Ediție îngrijită de Petre Gheorghe Bârlea și Jozsef Pildner. Editura Pildner&Pildner, Târgoviște, 2007; ISBN 978-973-7774-58-3).
În amintirea sa, în parcul Mitropoliei din municipiul Târgoviște a fost ridicat un bust, pe care este înscris numele ei întreg, Smaranda Gheorghiu. Un alt bust al său semnat de sculptorul Mihnea Onofrei se găsește în parcul Cișmigiu, din București, pe care este înscris textul „Maica Smără – Educatoare a poporului, scriitoare, 1857-1944”, ca amintire a faptului că a scris literatură pentru copii și tineret, cu accent spre latura educativă a acestei literaturi. Alte scrieri despre Smaranda Gheorghiu au fost: Bîrlea Petre Gheorghe, O româncă spre Polul Nord, Editura: Sport-Turism, 1988 și Alexandrina Andronescu și Gheorghe Bulei: Smaranda Gheorghiu – personalitate de frunte a intelectualității târgoviștene, în Valachica, nr. 14, Târgoviște, 1994, p. 21. Tot semn de nemurire este și numirea Școlii Gimnaziale din Târgoviște cu cel al neobositei exploratoare „Smaranda Gheorghiu”, școală ce a împlinit o sută de ani de funcționare neîntreruptă, ducând astfel pe mai departe vibrația creației literare și al laturii sale exploratorii în viața elevilor și porfesorilor de aici.
