„Nici un zeu și nici o lege a naturii nu ne protejează de prostia omenească“. Are dreptate în această privință domnul Noam Harari, dar despre omul care este un mamifer hăcuibil nu ne spune nimic acum. Acum mulți ani am citit cartea „Amintiri despre viitor” de Erich von Däniken, este o carte captivantă și provocatoare care explorează posibilitatea existenței civilizațiilor extraterestre și implicarea lor în istoria umanității. Scrisă într-un stil accesibil și captivant, lucrarea aduce în prim-plan ipotezele și teoriile autorului cu privire la contactul dintre oameni și extratereștri de-a lungul timpului. Cartea se deschide cu o scurtă introducere despre autor și experiențele sale, care l-au determinat să exploreze și să cerceteze fenomenele neobișnuite de pe Pământ și posibila legătură a acestora cu civilizații străvechi. Von Däniken se întoarce apoi în timp și analizează numeroase dovezi arheologice, mituri și legende pentru a demonstra intervenția civilizațiilor extraterestre în dezvoltarea umană. Autorul explorează ruinele antice din întreaga lume, de la piramidele egiptene până la templele din America Centrală și de Sud. Von Däniken argumentează cum construcțiile complexe și tehnologiile avansate necesare pentru a le realiza nu ar fi fost posibile fără ajutorul extratereștrilor. El prezintă dovezi precum picturi și sculpturi antice care înfățișează ființe străine și obiecte zburătoare neidentificate și sugerează că aceste reprezentări nu ar fi putut fi create de imaginația umană. În lucrarea sa, Von Däniken dezbate și controversata teorie a astronauților din antichitate, care susține că ființele străine ar fi vizitat Pământul în trecut și ar fi interacționat cu oamenii. El aduce în discuție teoria că unele texte sacre, cum ar fi Biblia, ar putea fi interpretate, referindu-se la astfel de întâlniri și chiar la influența extraterestră asupra evoluției umane. Autorul se gândește la costumul lui Osiris în Egiptul Antic, descrierile de corăbii zburătoare în textele sacre indiene, precum și alte exemple relevante din diverse culturi și religii. Totuși, autorul nu se limitează doar la aspectele arheologice și mitologice ale problemei. El aduce în discuție și evenimente moderne, cum ar fi observațiile OZN și presupusele contacte cu extratereștrii. Von Däniken analizează rapoartele și mărturiile oamenilor care susțin că au întâlnit ființe extraterestre sau au fost martorii unor fenomene neobișnuite, cum ar fi fenomenele luminoase inexplicabile. El nu afirmă că toate aceste relatări sunt veridice, ci lansează întrebări cu privire la posibilitatea existenței unui asemenea fenomen și la motivele pentru care ar fi deseori trecut sub tăcere sau discreditat.
„Declanșatorul” este o carte scrisă de David Icke care explorează diversele experiențe personale, ale autorului, în legătură cu dezvoltarea și evoluția sa spirituală. În paginile acestei cărți captivante, David Icke împărtășește relatări detaliate despre perioadele cheie din viața sa, care au avut o însemnătate deosebită asupra conștiinței sale și l-au condus spre o înțelegere mai profundă a lumii în care trăim. Una dintre experiențele personale pe care le prezintă David Icke este momentul revelator în care a avut o întâlnire profundă cu un medium. Această întâlnire a avut o aleasă însemnătate asupra lui Icke, oferindu-i informații și perspective noi despre natura realității și despre existența unei forțe oculte care acționează în spatele cortinei lumii vizibile. De asemenea, cartea explorează întâlnirile lui Icke cu extratereștrii, autorul povestește despre contactele sale cu entități de pe alte planuri de existență și despre modul în care aceste experiențe i-au schimbat înțelegerea asupra naturii umane și a existenței în general. Aceste întâlniri cu extratereștrii, așa cum sunt relatate în carte, oferă o perspectivă captivantă asupra posibilității existenței altor civilizații dincolo de planeta noastră. Un alt element central al cărții este călătoria lui David Icke în interiorul sinelui său.
Doi scriitori cu viziuni profunde vorbesc despre ceva care este dincolo de înțelegerea noastră, dar acest „ceva” ne poate influența existența. Credeți că atâtea idei trăsnite sunt apărute din mintea umană, credeți că umanitatea s-a pierdut în devenire? „Ce se întâmplă atunci când depășești limita de carbon și descoperi că abilitatea ta de a cumpăra și de a vinde este întreruptă brusc?”…
Senatorul australian, Ralph Babet, imploră pe toți oamenii iubitori de libertate să reziste la impunerea CBDC și ID-ul digital. „Vom rezista impulsului de a ne digitaliza viețile, identitatea și banii noștri. Trebuie să rezistam. În timp ce mai avem numerar, acea formă de monedă care poate fi al tău, fără a fi sub ochiul indiscret și atotvăzător al statului, să rămânem totuși oameni liberi. Această libertate nu trebuie luată și nu trebuie să fie predată de oameni. Trebuie să păstrăm banii.” Avem impresia că dacă am descoperit computerul și inteligența artificială, am descoperit totul. Avem impresia că dacă am vizitat Roma, de acum știm totul despre „Dreptul Roman”. Ne înșelăm singuri și parcă dorim un singur lucru, distrugerea omenirii. Poate că domnul Harari s-a referit la altceva, poate la ceva de forma: „hackabil” poate avea și un alt sens în contextul menționat. În sensul tehnologic, „hackabil” se referă la faptul că omul este susceptibil de a fi influențat sau manipulat prin utilizarea tehnologiei și a datelor. Aceasta se referă la vulnerabilitatea noastră în fața manipulărilor și influențelor externe prin intermediul tehnicilor de marketing, publicitate sau chiar dezinformare. Uneori, putem fi „hăcuiți” prin utilizarea tehnologică pentru a ne influența comportamentul, preferințele, deciziile și chiar convingerile. Acest sens al „hackabilului” subliniază vulnerabilitatea noastră și ne amintește să fim atenți și critici în fața informațiilor pe care le primim și modului în care sunt folosite datele noastre personale. Lumea se schimbă și ne pierdem în devenire. De ce…? Privim surprinși cum toate noile filmele sunt făcute cu acele hidoase capete de morți, iar muzica a devenit ca și pictura altceva.
Dar să fim optimiști, istoria ne învață că totdeauna binele și frumosul înving.
