La atât se poate rezuma, de fapt, noua lege a pensiilor… Din care, esențial ca raportare ar fi doar acel nou orizont de timp introdus: anul 2035… Anul în care am putea consemna, nu o normalizare a drepturilor pensionarilor, ci o nivelare a veniturilor acestora, inclusiv poate prin introducerea pensiei ca venit minim universal… Căci spre asta duc toate modificările radicale aduse de noua lege a pensiilor (în fapt, în mai puțin de câțiva ani, o lege a pensiei)… Schimbări în care binele cetățeanului, ca pensionar (cel puțin al aceluia din orizontul de timp mediu și ce o mai fi după…!) este ultimul lucru vizat… Pentru că suntem în fața unei periculoase eliminări a pragului actual posibil de cheltuieli cu pensiile raportat ca procent maxim din PIB, acțiune care, doar în anul electoral următor va putea fi privită ca o măsură benefică, permițând, aparent, acordarea tuturor măririlor promise de către guvernanți… De către actorii politici electorali… După care, oricând începând cu anul imediat următor, am putea înțelege că menținerea unui asemenea procent din PIB alocabil „cheltuielilor cu pensiile” ar fi putut fi o garanție a obligației oricărui următor guvern de a asigura un buget de plată a pensiilor, într-o valoare măcar minimă garantă prin existența unui procent asumat…
Iar dacă acest procent este mai mult sau mai puțin interpretabil ca fiind spre binele (imediat) al pensionarilor și uniformizarea veniturilor de tip pensie, pe viitor, alte schimbări drastice din Legea pensiilor atrag și mai mult atenția… Cum ar fi procesul de eliminare a raportărilor de calcul al pensiilor la categoriile specifice grupelor de muncă I și II, ori a condițiilor speciale și deosebite (cum au fost redenumite după 2001)…
Pentru că nu este vorba doar de un alt bocanc pus trecutului nostru de clădire a țării… A acelei prime industrializării care a fost țintită pentru eliminare după 1990 pentru a permite noilor „investitori” (ocupanți, și nu simplii colonialiști…) să controleze, într-un interval de timp mai mic chiar decât orizontul vizat de modificările din noua lege a pensiilor, resursele și piețele noastre de desfacere, prin declanșarea unei „echitabile” (pentru interesele străinilor) reindustrializări a țării… Astfel, prin eliminarea referirilor vizând grupele de muncă, se înlătură orice fel de raportare, sau referire (măcar morală), ce ar mai putea genera un meritat procent în plus la o pensie universală neraportată poate nici la nivelul real de contributivitate… Pentru că sunt vizate grupele de muncă, „la origine”, la sursa generării lor, prin obligarea firmelor, unde există asemenea condiții de lucru, să asigure o „normalizare a condițiilor de muncă”… Lucru care va putea fi făcut doar prin plata de către angajatori a unor salarii mai mari, cuantificabile strict ca salarii, fără menționarea de grupe de muncă pentru condiții grele, speciale ori deosebite…
Și suntem în fața unei legi mârșave și prin aceea că este împinsă în față înaintea stabilirii bugetului pe anul următor, pentru a vedea măcar sursele bugetare necesare… Mizerabilă și prin faptul că vizează eliminarea condițiilor grele de muncă, prin care s-a construit această țară, înainte de a se fi pus problema eliminării pensiilor, nu „speciale”, pentru a nu mai menține confuzia cu profesiuni ce au dreptul la o asemenea raportare, ci a „specialilor”… A pensiilor pe servilism politic ori de sistem, de guvernare, de clică…
O lege ce a trebui respinsă de societatea civilă pentru că nu are menționată nici forma de constituire a sursei bugetare necesară aplicării ei… Și care o face nulă, dar nu în nonconstituționalul acestui sistem de găști politice și de sistem, ci prin raportarea la o Constituție nealterată în aplicarea ei… O lege a pensiilor ce este promovată înainte de a avea un proces de transparentizare a condițiilor din pnrr vizând însăși modificările cerute de UE la nivelul pensiilor noastre… Modificări despre care știm că există, cu repere certe de impunere/aplicare, ba, mai mult chiar decât punctuale, fie și dacă ne raportăm la naveta făcută de către guvernanții noștri la Bruxelles pe marginea unor discuții vizând aplicarea pnrr doar prin ajustarea sau eliminarea unor prevederi inclusiv din sistemul de pensii, și, printr-o asemenea intruziune, și din zona constituțională…
Așa că nu există motive de veselie, nici măcar cât două pomeni electorale… Ci doar un amar dat de ceea ce intuim că încă nu știm…
