Premierul socialist spaniol Pedro Sanchez este unul dintre cei șase inși care au decis, în cerc închis, cu două zile înainte de „votul” din Parlamentul European de acum doi ani, să o ungă pe Ursula von der Leyen drept președinte al Comisiei Europene pentru al doilea mandat. Este, deci, unul care ne-a procopsit cu Ursula, liderul „nostru” sovietic. Este, de asemenea, cel care ne-a procopsit cu 550 de mii de imigranți ilegali cărora le-a dat drept temporar de ședere în Spania, deci liberă trecere peste tot în spațiul Schengen. Este idolul stângii care se pune în genunchi pe stadioane pentru a cere iertare pentru încălcarea drepturilor și libertăților afro-americanilor în… SUA. El și aprigii săi euro-parlamentari spanioli sunt principalii furnizori de lecții de morală pe tema „green deal”, a vaccinurilor, a discursului urii, a luptei cu dezinformarea și, în general, a cenzurii „în scop democratic”. Sanchez e primul șef de stat membru UE care și-a tras inteligență artificială pentru a-și monitoriza populația în timp real (se numește HODIO). De la el ni se trage ideea unei inteligențe artificiale fabricate pentru sekuritate, pe 300 de milioane de euro din SAFE, de două firme de casă ale sekurității, Digi România și Logic Computer. Și mai interesant, Sanchez este învățător de morală chiar și pentru administrația Trump: după ce a refuzat să pună bazele din Spania la dispoziția armatei SUA pentru necesitățile războiului din Iran, Sanchez a devenit idolul pacifiștilor care de opun războiului din Gaza și Iran dar susțin cu vehemență continuarea „până la victoria finală” a războiului din Ucraina.
În tot acest timp, o sumedenie de oameni din jurul lui Sanchez au mari probleme penale: – soția și fratele său sunt inculpați în dosare de corupție; – ex-miniștri, care îi sunt acum consilieri personali, sunt inculpați în dosare penale pentru contrabandă cu petrol venezuelean, pe care îl strecoară Chinei, ocolind sancțiunile impuse de SUA lui Maduro și Chinei; – membri ai partidului său socialist sunt acuzați de finanțare ilegală a partidului socialist spaniol, cu bani spălați din Venezuela; – alți apropiați sunt acuzați că, în 2023, au dat ajutor de stat de 53 de milioane de euro unei firme din Venezuela pentru acoperirea „pagubelor” cauzate de pandemia de covid, banii fiind deturnați de la firmele spaniole care chiar suferiseră pierderi; – alți asociați și aliați sunt acuzați penal de trucarea unor licitații în pandemie (măști, ventilatoare, izolete, teste, medicamente – cam ca la noi); – cel mai grav, ex-premierul spaniol, Zapatero, este acuzat de trafic de influență pentru China, în special în proiectul reconstrucției Drumului Mătăsii (sub numele Belt & Road Initiative).
De neuitat: Sanchez a deturnat zece miliarde de euro din MRR (adică, programul de redresare și reziliență, cunoscut la noi drept PNRR). Am mai scris despre asta aici, dar trebuie știut că e anchetă la nivel UE și s-ar putea să se lase cu mari sancțiuni contra Spaniei. De ce ne interesează totuși ce se întâmplă cu familia, prietenii, consilierii și aliații lui Sanchez? Păi, pentru că Sanchez este unul dintre principalii autori ai „cordonului sanitar”, care ține închisă vocea a sute de milioane de europeni care votează cu partidele anti-sistem, partide care nu sunt lăsate să participe la informare și decizie. Așa-zisul scut democratic european este, de fapt, un sălaș sigur pentru ei, ca să fure mult și nestingherit. Cu astfel de inși în fruntea bucatelor, UE și popoarele UE au toate „șansele” să falimenteze și să se destrame.
