La Şcoala 10 din Cernăuți, cea mai veche școală în limba română din Cernăuți, a învăţat printre alţii şi academicianul Vasile Tărâţeanu, jurnalist, scriitor şi poet, reprezentant al românilor din Bucovina de Nord (acum în Ucraina). Vasile Tărâțeanu s-a născut la 27 septembrie 1945, în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți din Ucraina. În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți și a lucrat ca redactor la ziarul Zorile Bucovinei (1969-1981), apoi la Postul de Radio Kiev (1981–1991). În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți a fondat Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu“ fiind secretar al Societăţii (1991-1992). A fost membru fondator al Editurii „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi (1994). Din anul 2000 a fost președinte al „Fundației culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți. A fost și redactor-șef (sau director-fondator și editor) al gazetelor românești din Ucraina – Cernăuți: „Plai românesc” (1990–1994), „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți”, „Junimea”, etc.. A debutat editorial, în 1981, cu volumul „Harpele ploii”, în corola interesantei sale opere poetice ivindu-se apoi volumele: Dreptul la neliniște (Ujgorod, 1984); Linia vieții (Ujgorod, 1988); Teama de înstrăinare (Chișinău, 1990); Litanii din Țara de Sus (Timișoara, Ed. Augusta, 1995); Litanii (Iași, 1996); Pământ în retragere (Timișoara, Editura Augusta, 1999); Și ne izbăvește pre noi (Timișoara, Editura Helicon, 1999); Dinafară (Timișoara, Editura Augusta, 2003), Ochean cu cioburi sângerânde (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005); Infern personal (ediție bilingvă: în română și în franceză; Iași, Editura Danaster,2005); Crucificat pe harta țării, Vasile Tărâțeanu – 60, volum omagial, (București, Editura Semne, 2005); Aruncarea zarurilor, apărut în Colecția Biblioteca Revistei „Convorbiri literare” (Iași, Editura Timpul,2005); Orizonturi decapitate (Timișoara, Editura Augusta, 2005); Degețelul salvator, versuri pentru copii, în colecția „Biblioteca revistei Făgurel (Cernauți, Editura Zoloti Lytavry, 2006); Cimitir ambulant (Râmnicu Sărat, Editura RaFet, 2008). Volumelor de versuri li se adaugă și două volume de publicistică: Iluzii și lanțuri (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2001) și Stâlpul de foc (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007). În urma unei asemenea cariere deosebite, Vasile Tâțeanu a primit numeroase premii și diploma. Dintre ele enumerăm: Premiul revistei „Poesis“ (1994; 2000); Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni (2001); Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003). A fost declarat Cetățean de Onoare al municipiului Iași (2019).
În Generația resurecției poetice (în capitolul Vasile Tărâțeanu – despre „lanul tivit cu maci“ al lui Ștefan cel Mare), criticul literar, Ion Pachia Tatomirescu evidențiază: „Un poet-Sisif cărând stânca speranței reîntregirii României este bucovineanul Vasile Tărâțeanu […] Cu poemul Țara Fagilor se deschide volumul Pământ în retragere; titlul poemului este o metaforă a Bucovinei înstrăinată, vândută la taraba imperiilor (Otoman, Habsburgic, Rus), aflată în prezent în ghearele Ucrainei, ca și Maramureșul istoric; „lăstarii“ preiau dorințele reîntregirii de țară, de neam ale arborilor-părinți: Desfrunzind amintiri / Țara Fagilor renaște în muguri / aceleași dorinți. / Mlădițe noi / bâjbâind spre lumină / dinspre arbori-părinți.// (…) // Detrunchiere – / Nesfârșit de cruntă și dureroasă / secure. Deseori, la acest poet, dorul de a vedea Bucovina, pământul nașterii sale, reunindu-se cu Patria-Mumă, România, capătă fluiditatea litaniei, a sfâșietoarei doine de înstrăinare: Între noi și dragă țară / crește / un gol ce ne doboară. // Crește / un deal și crește / o vale / și un crâng / apare-n cale. // Crește / un munte și o mare / și-un pustiu între hotare // Cine vrea / și cine poate / îl trece în brânci, / pe coate // dar pân-la ea ca s-ajungă / calea e cu mult mai lungă // Nici tu mare / nici tu munte / nici păduri-frunze cărunte, // Nici tu vale nici tu deal / vorba e de-un ideal // de un neam și de o țară / ce-s date din ele afară.”(p. 451; cf. Ion Pachia Tatomirescu, Un poet-Sisif cărând stânca speranței re-întregirii de Țară, recenzie, în Rostirea românească – Sibiu –, anul II, nr. 2 – 3 / ianuarie-februarie, 1996, p. 98).
Vasile Tărâţeanu a fost o personalitate polivalentă – poet, publicist şi traducător, unul dintre liderii reprezentativi ai comunităţii româneşti din Ucraina, preşedinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, membru al Comitetului Coordonator al Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina, membru de onoare al Academiei Române. A fost ales vicepreşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, în Comitetul director al Congresului Spiritualităţii Româneşti. „Dedicat limbii şi culturii române şi comunităţii româneşti din Ucraina până în ultima clipă, Vasile Tărâţeanu a întruchipat chintesenţa evenimentelor majore care au marcat traseul generaţiei de intelectuali români care s-a format la Cernăuţi în anii ’70-’80 ai secolului trecut. Biografia sa profesională şi personală s-a contopit, în mare parte, cu cea a evoluţiei comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi”, a arătat ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu. Potrivit acestuia, Vasile Tărâţeanu a fost, de asemenea, „o voce angajată, puternică şi respectată în sprijinul românilor din Ucraina, iniţiator şi susţinător a nenumărate proiecte menite să păstreze şi să dezvolte identitatea culturală şi lingvistică a românilor din regiunea Cernăuţi. Ca deputat în Consiliul regional Cernăuţi, în perioadele 1992-1996 şi 2001-2006, s-a dedicat total efortului de promovare şi afirmare a drepturilor minorităţii române din Ucraina”. Vasile Tărâțeanu a fost autor a zeci de volume de poezie, publicistică, monografii culturale şi albume, membru al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România. A plecat dintre noi la 8 august 2022, la Cernăuți, lăsând ștafeta unei noi generații care va duce pe mai departe limba strămoșească și cultura românească.
