România a pierdut procesul cu Pfizer, din Belgia. Acum trebuie să achităm toți 600 de milioane de euro pentru vaccinuri inutile. Plus costuri cu depozitarea dozelor neutilizate, care acum au devenit deșeuri ultra-periculoase. Felicitări avocaților, confidențial desemnați, care ne-a reprezentat cu „succes” în acest proces. Felicitări lui Iohannis, Orban, Câțu, Ciucă, Ciolacu, Voiculescu, Rafila, Dab, pentru minunata politică sanitară din plandemie. Felicitări și idioților utili ai plandemiei. Ați „înfrânt”, băieți. Industria din jurul astronomicului contract de 120 de milioane de doze de vaccin a produs comisioane, afaceri de zeci de milioane ale unor învârtiți, locuri în parlament, posturi bănoase în guvern, în administrația publică și în întreprinderi publice, precum și tone de bani pentru ONG – urile din complexul industrial al cenzurii. Fără teama de exagerare, zic că fact checking – ul, userismul, statul paralel constituit din organizațiile quasi – non – guvernamentale (quango), Arafat, Dan, Bolojan, Grindeanu, toate astea ni se trag de la mega afacerea vaccinurilor. Faptul că Statul român este sufocat de un partid cu zece la sută din voturile românilor de acolo ni se trage – industria plandemiei.
Industria vaccinului strâns unită cu industria cenzurii, iată ce ne-a dus la faliment economic, politic și moral. Ați râs de „industria calului”, dar ar trebui să plângeți amar după consecințele ireversibile ale industriei vaccinului și cenzurii. Pe vremuri, lumea mă întreba de ce indivizi ca Arafat, Cîțu și Voiculescu nu sunt pedepsiți pentru evidenta lor vinovăție și implicare în sus-zisele industrii. V-am spus și atunci, vă spun și acum: sunt prea multe sute de milioane furate, prea multe miliarde păpate, prea mulți vinovați. Așa se face că vinovăția celor trei se diluează, identitatea lor se pierde în mulțime. Justiția de-abia în astfel de cazuri se manifestă ca un miel capturat, incapabil de (re)acțiune. Vine prescripția și acoperă totul cu praf și pânze de păianjen.
Sunt și o serie de „problemuțe” relative la sentința de 600 de milioane de euro obținută de compania moloch Pfizer contra României în Belgia: 1. Cîțu a ținut morțiș să achiziționeze „pentru noi” 120 de milioane de doze de vaccin. Erau suficiente 15 milioane. Dovadă că vreo 10 milioane au fost donate (vreun milion s-au vândut) iar alte 50-60 de milioane stau prin depozite, așteptând distrugerea ecologică; probabil, o sută de de milioane de euro ne va mai costa toată tărășenia; de ce a vrut Cîțu o sută de milioane de doze în plus?Comisioane?; 2. Cîțu spune că achiziția a fost dispusă de Comisia Europeană, arătând cu degetul la Ursula; Voiculescu spune la fel, plus că arată cu degetul la Cîțu; de ce avocații numiți confidențial de MF nu au chemat Comisia, precum și pe Ursula și Cîțu în garanție, ca să suporte ei datoria față de molochul Pfizer?; 3. Ursula von der Leyen a decis de una singură să achiziționeze un „supliment” de 1,8 miliarde de doze de la molochul Pfizer, printr-un contract de 35 de miliarde de euro negociat pe sms; CJUE a obligat Comisia să facă public conținutul sms – urilor; Ursula ne-a arătat tuturor, insistent, degetul mijlociu; am făcut moțiune de cenzură pentru asta; cu votul majoritar al PPE, S&D, Renew și al verzilor, Ursula ne-a arătat din nou, și mai apăsat, degetul mijlociu; de ce ține Kovesi în sertar, de patru ani, dosarul penal Pfizergate?; 4. De ce nu dă România în judecată Comisia, pentru a o pune la plata celor 600 de milioane de euro, precum și pentru vaccinurile care zac inutil în depozite, așteptând distrugerea ecologică? Precizez că orice nouă guvernare TREBUIE să demareze acțiunea de la pct.4 și să declanșeze toate procedurile legale pentru a antrena răspunderea persoanelor vizate expres sau implicit la pct. 1-2.
Mai mult, în ultimele zile s-au conturat trei certitudini: (i) contractul cu Pfizer nu este cunoscut de autoritățile române; Rafila spunea ieri că nu a putut lua măsuri relative la acest contract, întrucât nu l-a cunoscut în totalitate; așadar, contractul este ultra-secret nu doar pentru public, e la fel și pentru reprezentanții statului; (ii) contractul cu Pfizer nu a fost negociat de reprezentanții României; a fost o “negociere” făcută de reprezentanții CE, într-o procedură de achiziție centralizată; o spun suspecții din dosarul furtului miliardului de euro, aflat la dospit la DNA; (iii) lotul României putea fi refuzat în totalitate sau cuantificat la nevoile reale de vaccinare; o spune Ursula von der Leyen, în „apărarea” sa contra moțiunii de cenzură depusă de mine anul trecut.
Un contract secret este suspect în sine. Ridică probleme de legalitate a plăților (mă mir că nu a zis nimic până acum Curtea de Conturi), dar mai ales ridică probleme de valabilitate.
În condițiile Codului civil, poate fi atacat cu acțiune în nulitate pentru: – eroare – obstacol; pur și simplu, nu există un acord de voințe România – Pfeizer; România nu știe ce contract a încheiat: cumpărare, donație, contract-cadru de achiziție centralizată, contract de studii clinice/experimente pe om pentru „vaccinuri” inovative; România nu știe cu câte doze de vaccinuri s-a procopsit; – încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri. Dacă acest contract nu a fost negociat de România, ci de Comisia Europeană, atunci: – trebuie să pre-existe un mandat; în caz contrar, contractul este inopozabil României; – chiar dacă ar exista un mandat (și nu există), contractul e nul pentru violență economică. Dacă România avea posibilitatea să refuze contractul sau să decidă cantitatea, iar autoritățile nu au făcut alegeri raționale, ci s-au supus ca niște oi, contractul poate fi vulnerabil. Oricum, asta e caz penal grav. Nu e vorba doar abuz în serviciu și de foloase necuvenite, este trădare prin subminarea economică și politică a statului. În plus, Pfizer trebuie să facă dovada: (i) că este proprietar al patentului și al autorizației de punere pe piață; (ii) că vaccinurile sunt conforme cu prospectul autorizat de UE; (iii) că vaccinurile sunt în termen de valabilitate; (iv) că vaccinurile sunt sigure și eficiente. De asemenea, trebuie să facă public contractul de achiziție. În caz contrar, Pfizer trebuie nu doar să dea banii înapoi, trebuie să plătească daune Statului, pentru vicii ascunse ale mărfii. Și, de altfel, Pfizer trebuie să plătească daune vaccinaților, pentru defecte ale produsului, care au cauzat efecte adverse. Asta trebuie să fie acum sarcina principală a statului în speța Pfizer. Asta trebuie să ceară Parlamentul, într-o interpelare urgentă către miniștrii de la Sănătate și Finanțe. Dacă Parlamentul doarme și de data asta, e complice.
