Un general colonel american destul de respectat, a scris o carte. Smedley D. Butler, militar american cu o carieră lungă, a fost autorul lucrării „War is a Racket” (Războiul este o escrocherie), publicată inițial în 1935. În această lucrare, el susține că războiul este profitabil pentru anumite interese private (corporații, financiare) în detrimentul intereselor naționale și al soldaților. Deși citatul este adesea folosit ca sintetizarea mesajului său, contextul complet al afirmației este mai nuanțat: Butler argumentează că războiul a fost exploatat pentru a face bani pentru elitele care finanțează războaiele, în timp ce soldații suferă consecințele. Crede cineva că s-a schimbat ceva de atunci? Iată un scurt rezumat al principalelor argumente din „War Is a Racket” (Războiul este o escrocherie) a Generalului Smedley D. Butler. Războiul nu este o confruntare între națiuni pentru libertate sau dreptate, ci un mecanism prin care interese private (corporații, finanțatori, elite economice) câștigă bani și putere. Armata este adesea folosită pentru a proteja sau a crea condiții favorabile mediului de afaceri pentru acele interese, nu neapărat pentru binele național. Intrările guvernelor într-un război sunt adesea motivate de presiuni economice și politice, iar soldații suportă costurile umane și morale fără a avea profunde beneficii directe. Profitul din războaie este adesea rezultatul contractelor de armament, monopolurilor, investițiilor cheie și a stabilirii unor piețe externe favorabile. Butler subliniază necesitatea conștientizării publice și responsabilității politice pentru a limita implicarea militară în interese private și pentru a proteja viețile soldaților. Dar poate nu mă sperie războiul în sine, au mai fost două războaie mondiale, poate că mă sperie acele profeții biblice care vin din negura timpului și ne-au atras atenția să fim atenți ce ne dorim. Să ne imaginăm că stăm pe un deal bătut de vânt în zori, înainte ca soarele să răsară la orizont, dar când prima lumină se strecoară ușor pe cer, aurind marginile norilor ca un pergament antic ținut în fața focului.
Așa se simt profețiile biblice astăzi: nu ecouri îndepărtate, ci margini luminoase, tremurânde, ale unei realități prezise de mult, care acum se ascut în foc chiar sub ochii noștri. Profeția nu este ghicire; este arhitectură divină, planuri scrise cu certitudine morală, nu cu precizie cronologică. De la viziunea lui Isaia despre săbiile transformate în fiare de plug până la „timp de strâmtorare cum nu s-a mai întâmplat de când există o națiune” a lui Daniel, Scripturile nu șoptesc avertismente, ele trag alarme de-a lungul mileniilor. Și acum, pe măsură ce națiunile se fracturează de-a lungul faliilor ideologice, pe măsură ce tehnologia depășește înțelepciunea, pe măsură ce clima se cutremură și are „guturai” compasiunea scade, contururile acelor cuvinte străvechi încep să arunce umbre lungi și inconfundabile pe titlurile noastre. Războaiele izbucnesc nu numai pe câmpurile de luptă, ci și în algoritmi; foametea pândește nu doar pe satele devastate de secetă, ci și foamea tăcută a sufletelor strămutate care derulează prin fluxuri atent selecționate; și „dragostea multora” care se răcește? Răsună în sulul gol al rețelelor de socializare, aprecieri fără loialitate, conexiuni fără legământ.
Ceea ce face ca aceste profeții să rezoneze acum nu este tonul lor apocaliptic, ci acuratețea lor antropologică, diagnosticul neclintit al inimii umane. Isus nu a spus: „Veți vedea zburătoare sau fiare vorbitoare”. El a spus: „Pentru că fărădelegea se va înmulți, dragostea multora se va răci” (Matei 24:12). Acesta nu este un mit, este o oglindă. Este birocratul care semnează ordine de deportare fără tristețe; poate ziaristul care cumpără indignarea; vecinul care încuie poarta în timp ce refugiatul bate de trei ori. Profeția nu prezice evenimentele atât de mult, cât expune tipare: mândria deghizată în progres, dreptatea amânată până când este refuzată, închinarea schimbată în favoarea confortului. Asemenea unui râu care sculptează luncile nu prin forță, ci prin persistență, Scriptura urmărește erodarea lentă și constantă a adevărului, până astăzi, când „adevărul” însuși este înmulțit, privatizat și pixelat. Totuși, profeția nu este niciodată doar un avertisment, este și o mărturie. Fiecare promisiune împlinită, de la întoarcerea lui Israel până la împrăștierea și reunirea popoarelor este o semnătură divină pe registrul istoriei. Când Babilonul a căzut, când Ierusalimul s-a ridicat din dărâmături, când Mesia a sosit nu pe un cal de război, ci pe un măgar, fiecare a fost o afirmare liniștită, seismică: „El ține legământul”. Și astfel, în epoca noastră de fragmentare, profețiile nu ne îndeamnă la panică, ci la o postură. Ele invită la umilință în fața unei cronologii mai mari decât viețile noastre, la curaj în mijlocul haosului și la compasiune care refuză să fie calibrată de comoditate. A citi Daniel astăzi nu înseamnă a descifra datele, înseamnă a ne aminti că imperiile se ridică și cad, dar „piatra tăiată fără mâini” tot se rostogolește, nu ca o armă, ci ca un refugiu. Așadar, să nu citim profeția ca pe un ceas cu numărătoare inversă, ci ca pe o busolă. Lăsăm cuvintele sale străvechi să ne redimensioneze privirea, nu spre orizontul dezastrului, ci spre inima datoriei: să iubim cu înverșunare, să spunem adevărul cu blândețe, să-i adăpostim pe cei vulnerabili și să îngrijim solul sufletelor noastre ca și cum eternitatea ar prinde deja rădăcini în prezent. Căci cea mai surprinzătoare profeție dintre toate ar putea fi aceasta: că, în mijlocul dezlănțuirii, harul totuși sosește – nu cu fanfară, ci în pâine frântă, mâini întinse și un glas blând și liniștit care spune: „Eu sunt cu voi – încă, întotdeauna, chiar și acum”.
Dar ce mai spune domnul general…? Butler definește războiul ca fiind „cea mai veche, cea mai ușor de înțeles, cea mai profitabilă și, cu siguranță, cea mai vicioasă” formă de escrocherie. El explică faptul că este o afacere în care un grup mic, „din interior”, cunoaște adevăratele motive și profită enorm, în timp ce restul lumii suferă. Profituri Imense din Război: Butler a evidențiat cum, în timpul Primului Război Mondial, au apărut 21.000 de noi milionari și miliardari în SUA. El subliniază contrastul dintre profiturile producătorilor de arme și moartea soldaților. Experiența Personală: Ca militar de carieră, Butler recunoaște că a ajutat la transformarea unor țări precum Haiti, Cuba și Nicaragua în locuri sigure pentru interesele bancare și petroliere americane (cum ar fi National City Bank sau Standard Oil), acționând mai degrabă ca un „gangster pentru capitalism” decât ca un apărător al țării. Soluțiile Propuse: Butler a propus măsuri radicale pentru a „distruge escrocheria războiului”: Eliminarea profitului din război: Limitarea veniturilor producătorilor de arme și a corporațiilor în timpul conflictelor. Referendum pentru război: Permiterea tinerilor care vor lupta să decidă prin vot dacă țara ar trebui să intre în război.
Să fie pace!
