Din nefericire pentru „domnia sa”, cât și pentru marea majoritate – îndeajuns de umilită și pauperizată – tăierile cu care operează premierul Ilie Bolojan au început de la bază înspre vârful copacului vieții românești. Creangă cu creangă, ram după ram, până unde s-a putut. Pentru ca, a un moment dat, când s-a ajuns la ramura magistraților să întâlnească un ciot. Mai exact, un „nod” (în terminologia silvică), pe care, neștiind cum să-l dezlege, l-a aruncat în ograda Curții Constituționale. Acolo, unde zace și acum. Mă mir, cum de l-a evitat pe Avocatul Poporului, recunoscut pentru obediența sa. Nu față de popor (ale cărui interese ar trebui să le reprezinte și, ca orice „avocat” responsabil, ar trebui să le și apere), ci față de Puterea, în slujba căreia a înțeles să se pună, cu obediență. Păi, cum altfel, când despre poziția actuală a „Întâiului Avocat” (al cărui mandat se pare că a expirat de vreo câteva luni), ca și despre veniturile sale, nu transpare nicio măsură. Asistăm la încrâncenarea cu care încă se străduiește primul ministru să mai impoziteze în stânga și-n dreapta, dar nicicum înspre vârf. Adică, acolo, unde s-au cocoțat reprezentanții partidelor. În acele consilii de administrație. Acolo, unde se desfată în belșug fiefurile, și unde își dau cu presupusul consilierii personali. Respectiv, acei funcționari, care taie frunze la câini din ramurile aceluiași trunchi, ce (plastic vorbind) încă mai desemnează poporul român. Cât despre corporațiile și buildingurile, care s-au încuibărit și storc din seva aceluiași pom al vieții românești, nicio speranță. Cum nicio speranță nu mai are acest popor, umilit și excesiv de tolerant, să fie părtaș la vreo adevărată reformă, în plan economic. Căci, dac-ar fi să luăm bine aminte la ce s-a „reformat” până acum, orice comentariu ar fi de prisos. Cum, de prisos ar fi să intrăm și sub vălul incompetenților, care s-au așezat sau au fost așezați tocmai pe ramurile cele mai productive ale aceluiași obidit copac al neamului: parlamentarii, ministerele, regiile autonome, feluritele ong-uri. La care, fără nicio putință de tăgadă, se adaugă vâscul străinătății. Acela, din care se îmbuibă, fără de nicio jenă, împuternicții unor altfel de Înalte Porți.
Atunci, fără niciun partizanat, trebuie să recunoaștem că au mare dreptate magistrații, care – independent de orice altă circumstanță – sunt mult depășiți în venituri de cei cu îndemnizații fabuloase, numai pentru că participă la o ședință pe lună. Chiar și așa, fără să aibă cumva habar despre ce se pune în discuție. Iar, pe un asemenea fond, se menține corupția, se alimentează evaziunea fiscală și se promovează incompetența. Cariile, care (în timp) dacă nu se intervine ferm, vor găuri scoarța milenară a copacului vieții, în care, pe alocuri, s-a instaurat putregaiul.
Ceea ce surprinde și îngrijorează este faptul că, la atâtea luni de la preluarea Puterii, cei care declamă că activează în favoarea poporului – pe care ar trebui să-l reprezinte cu cinste – și, de urmare, să-i asigurare prosperitatea, huzuresc în propria bunăstare, încercând să ne facă să credem că sunt părtași cu ceilalți. Fără să le pese, cu adevărat, ce presupune acest cuvânt.
Oameni buni! Cei de la vârful Puterii, categoric, nu înțeleg nicicum semnificația noțiunii de „reformă”. Altfel, nu și-ar umple gura cu felurite figuri de stil, al căror rost nu-l pricep defel. Iar, dacă timpul nu le permite să mai studieze și vreun tratat de specialitate, le reamintim ce se reține în „Dicționarul Explicativ al Limbii Române”, pe care fiecare demnitar – alături de Constituția României și de Biblia, pe care au jurat – ar trebui să-l aibă pe masa de lucru, unde-și lustruiesc coatele. Și, din când în când, „consilierii personali” să le reamintească pentru ce sunt înscăunați în posturile lor și ce sarcini incubă acestea. În considerarea majorității, desigur. Păi, domnilor decidenți, a realiza o reformă, înseamnă a face o schimbare în bine (rețineți, în bine), în favoarea tuturor celor care, prin votul lor, v-au împins către vârful copacului Puterii. Cunoscut fiind, că nimeni în lumea asta, în nicio societate, nu a adus vreun bine prin împilare.
De când reforma (în opinia voastră) înseamnă să faci o schimbare în rău?! Sau, are cumva Brussel-ul ori mai știu care uniune, la care ne-ați aderat vreun alt dicționar explicativ, despre care noi nu știm?! Sunt convins, că mulți dintre dumneavoastră, indiferent de partida, pe care o reprezentanți, habar nu aveți ce presupune acea ramură a lingvisticii (a lingvisticii universale) care se numește semantică (explicabil, pentru cei cu studii neterminate ori absolvite, știți voi cum). Dar, nu este nicio rușine ca (atunci când vă propuneți ceva „în bine”) să vă consultați între dumneavoastră, în pauze și cu acei „consilieri personali”, și să vă dumiriți exact ce vreți să faceți. Altfel, veți da un alt înțeles unor noțiuni încărcate de generozitate și nu veți pricepe niciodată că, a face bine acestui popor, care și-a pus nădejdea în voi, nu înseamnă a rupe de la gura copiilor, bătrânilor și bolnavilor din România, ca să alocați fonduri pentru bunăstarea altora. În numele cui și în numele a ce!? Pentru că așa-zisul scop umanitar nu mai ține, de mult. Dac-ar fi așa, ar trebui să vă gândiți la miile de amărâți, care pier de foame în Gaza, ca și la toți cei care suferă în diferitele colțuri ale lumii. Dar, voi, nu și nu, sunteți solidari cu puternicii Europei, care nu mai pot de dragul ucrainienilor.
Revin, cu același „Păi!” și reiterez: păi, pe cine vreți voi să amăgiți, asigurându-ne că statele foste imperii coloniale sunt afectate de traiul celor în suferință? Sau, de când altele, știute din istorie ca potențiali agresori și inițiatori de războaie, așa, dintr-odată, au chef să lupte pentru instaurarea păcii?! Nu, domnilor, o știți și voi, foarte bine: dincolo de orice slogan stau interese foarte mari. Interese, într-adevăr, coloniale. Așa că, nu ne mai amăgiți și nu ne înjosiți, mai mult decât se poate accepta. Cu alte cuvinte, dincolo de orice „reforme în rău”, nu ne jigniți inteligența proferând deziderate, ale căror sensuri nici măcar nu le înțelegeți. Ori – și mai grav – dacă le știți, nu ne luați de proști. Păi, având în vedere starea economico-socială a Țării, grav afectată de împrumuturi peste împrumuturi, cum credeți voi că o veți redresa vreodată, înglodându-ne în datorii? Prin împovărare viitoarelor generații în folosul altora, cărora le alocați miliarde peste miliarde. Niciodată! Ș-apoi, ce aveți în intenție, cu adevărat, când vine vorba despre românii noștri, care, în ultima perioadă, tremură la gândul că, mâine, îi așteaptă alte și alte taxe și tăieri.
Opriți-vă, domnilor! Acum, cât încă se mai poate. Terminați cu batjocura! Pentru că, odată și-odată, tot va trebui să răspundeți pentru nimicnicia voastră. Ș-atunci, nu veți mai avea în sarcina cui să aruncați vina, căci UE nu vă va mai oploși, precum sperați. Nu vă bazați exclusiv pe mai-marii serviciilor și ai magistraturii, pe care vreți să-i înlocuiți cu „oamenii voștri”. Luați aminte! Sub ei, acționează imensa majoritate cinstită a SRI-ului, SIE, a STS, a MApN și a MAI, care fierbe și oricând poate izbucni în clocot. Voi, chiar credeți că oamenii aceștia au picat din lună?! Adică, n-au și ei părinți, n-au frați, n-au copii, n-au vecini, nu știu ce se petrece în societatea românească? Vă înșelați amarnic, încercând să ne înșelați și pe noi și pe ei și pe voi. Până aici! Noi credem că și în aceste domenii (ca peste tot, de altfel) nu înțelegeți ce reprezintă puterea militarilor, puterea polițiștilor și a tuturor celor ce activează în structurile de siguranță, de apărare și ordine publică. Adevărata Putere a Poporului. După cum vă prezentați, avem impresia că nu ați tras niciun învățământ din ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Atunci, când, mult temutul Ceaușescu, dintr-o dată, s-a văzut fără sprijin. Iar, dumneata, maestre Ilie Bolojane, ia bine seama: dac-o ții tot așa, într-un asemenea ritm și condiții, ultima cracă, pe care poți s-o mai tai, va fi cea de sub propriile-ți picioare. Nu o lua nicidecum ca pe o amenințare, ci ca pe un sfat venit de la un bun român, care vrea să te protejeze până și pe tine.
Doamne, ocrotește-i pe români!
