Rotonda din Cetatea Orăștiei (sec. XII), reprezintă vestigiile celei mai vechi biserici din cetate. Fundația acesteia a fost descoperită în 1992, iar cercetările arheologice s-au întins pe parcursul a șapte ani. În tot acest timp, cercetătorii au scos la lumină o sumedenie de artefacte care i-au ajutat să realizeze o imagine cât se poate de clară asupra acestui monument. Edificată la începutul secolului al XIII-lea clădirea avea două nivele și a fost construită din piatră, legată cu mortar, însă au fost folosite și materiale mai vechi, din Epoca Romană, precum tegule ștampilate sau spolii de piatră. Dimensiunea ei, de 9,5 metri, este comparabilă cu cea a mult mai cunoscutei „Rotonde de la Geoagiu” (sec. XI – XII), considerată cel mai vechi monument medieval funcțional din Transilvania. Impresionantul monument poate fi admirat de vizitatori în incita Cetății Orăștiei. Rotonda din Cetatea Orăștiei a fost amplasată pe cea mai timpurie fortificație, o cetate cu val de pământ și palisadă de lemn, de formă ovală. Edificată la începutul secolului al XIII – lea, clădirea avea două nivele. Un demisol cu intrare la apus și încăperea circulară boltită semisferic. În mijlocul acestei încăperi se află o coloană centrală de zidărie (stâlp al cerului; colonadă interioară, căreia i s-a spus „Anastasis”, adică „Învierea”; sinonim cu „stâlpul djed” (get) egiptean), iar deasupra se afla capela circulară cu absidă la răsărit, ce îndeplinea rolul de altar, cu intrarea spre vest, prin intermediul unor trepte (altarul sau „casa cerului”). Prima fază din evoluția complexului ecleziastic este datată după secolul al XI -lea, mijlocul secolului al XII-lea, și a avut rolul de capelă de curte nobiliară. „Rotonda era deci, în prima jumătate a secolului al XII-lea, capelă de curte, respectiv o capelă dublă, cu un subsol ce putea asigura locul de criptă al familiei ctitorilor, cu parterul înalt, ce deservea necesităților cultice și poate un etaj de luptă, având în vedere poziționarea pe valul fortificației cu palisadă”, menționa în lucrarea sa „Rotonda de la Orăștie”, arheologul – profesor Zeno Karl Pinter. În faza a doua din evoluția rotondei, cercetătorii au stabilit că edificiul, care suferise unele modificări arhitecturale, se transformă, prin secolul XIII, în biserică pentru comunitate. Aceleiași etape cronologice îi este corelat și primul culoar de acces spre subsolul capelei de pe latura vestică. Aparținând aceleiași perioade, a fost descoperit și un mormânt în care a fost găsit un denar emis de regele Ungariei Vladislav I (1440-1444), însă materialele ceramice specifice coloniștilor germani identificate în pardoseala primului culoar, un pridvor, dezvăluie o datare de secol XIII. Scoaterea din funcțiune a acestui pridvor, ce avea scopul de a oferi adăpost în cazul unor intemperii, este plasată la cumpăna secolelor XIV – XV.
În faza a treia de construcție, datată în cea de-a doua jumătate a secolului XIII, cercetătorii susțin că Rotonda din Cetatea Orăștiei primise funcționalitate militară, posibil pulberărie. Zidul capelei inițiale a fost manșonat cu o zidărie brută. Mai apoi, după edificarea bisericii romanice, rotonda a devenit capelă cimiterială, iar subsolul era transformat în osuar. În interiorul rotondei au fost descoperite două monede: un obol (monedă divizionară a denarului) emis de regina Maria (1382 – 1385) și un quarting emis de regele Sigismund de Luxemburg (1386-1437). Printre ultimele intervenții notabile se numără practicarea în subsolul edificiului a unei răsuflători, al cărei gol a fost căptușit cu cărămizi. Cel mai probabil, această intervenție aparține celei de-a doua jumătăți a secolului XIV, spun specialiștii, care au făcut afirmația după ce au găsit în acest spațiu o monedă emisă în 1552 de regele Ferdinand I. În epoca modernă, Rotonda din Cetatea Orăștiei a fost demolată, iar subsolul acesteia a devenit groapă de var, care mai apoi a fost umplută cu moloz și materiale de construcție rezultate în urma lucrărilor de construire a bisericii luterane și renovărilor bisericii reformate. Între artefactele arheologice importante, descoperite cu ocazia cercetării rotondei și cetății, se numără un fragment de tegula romană ștampilată, fragmente ceramice provenite din așa-numitele căldări de lut, datate în secolele IX și X, o monedă de argint, emisă de Domnul Țării Românești Dan I (1383-1386), un tezaur monetar, format din 28 de monede de argint și bronz, emise de regele Ungariei Vladislav (1440-1444), o ghiulea din piatră de calibru 240 mm, precum și alte monede care au fost integrate în circuitul științific. Aceste descoperiri monetare sunt dovada unor activități comerciale intense în Orăștie și poziționează burgul medieval ca unul dintre pilonii comerțului transilvănean, alături de alte orașe importante din acea vreme precum Sebeș, Alba-Iulia, Cluj, Sibiu, Brașov.
Inspirate probabil din imaginea rotundă a bolții cerești, rotondele au apărut din necesitatea de materializare și personificare a unei forțe cosmice percepute ca și creatoare și ordonatoare a vieții în materie. La început au fost altarele circulare, precum Stonehenge, sau structurile inelare în interiorul cărora aveau loc ritualuri. În Valea Regilor Traci din Bulgaria unele dintre construcțiile funerare aflate sub movile au o cameră rotondă cu acoperișul „boltă”, având un stâlp central ce susține „bolta”. Fiind vorbe despre secolul V sau IV î.Hr. (acum 2500 de ani), poate și acestea au dus pe mai departe acest „model” architectural. Istoria ne spune că monumentele funerare, rotunde sau octogonale, din antichitatea păgână, cum sunt mausoleele ridicate pentru Caecillia Metella și Hadrian, la Roma, sau acela al lui Dioclețian, în palatul său de la Split, au furnizat modelele acestor așa-numite „martyria”. Cupola, cerută de aceste planuri centrale, era menită să domine viitorul arhitecturii bizantine. La Sfântul Mormânt, la o dată pe care unii o situează sub domnia lui Constantin, pe când alții o așază în a doua jumătate a secolului al IV-lea, s-a construit în jurul grotei unde fusese depus trupul lui Hristos, la vest de bazilica ridicată de Constantin, o rotondă cu o colonadă interioară, căreia i s-a spus Anastasis, adică Învierea. La Constantinopol, în vechea necropolă din cartierul Psamathia, în sud-vestul orașului, s-au găsit resturile unui martyrium circular, care se crede a fi al sfinților Carpos și Papylos, și care, după tradiție, ar fi fost ridicat de Constantin sau de mama împăratului, Elena, după modelul rotondei Sfântului Mormânt, dar s-ar putea ca el să fi fost construit abia în secolul al V-lea. Deasupra lui, la etaj, se află o biserică prevăzută cu o absidă, căci, foarte curând, în aceste martyria s-au celebrat nu numai slujbe comemorative, ci și liturghia euharistică, pentru care se statornicise obiceiul de a se folosi o absidă în bazilici. Se pare că la Constantinopol au existat mai multe „martyria” circulare. Dar nu toate rotondele erau adevărate biserici martiriale. Unele erau închinate unor sfinți, sau chiar edificii afectate altor destinații. Pe teritoriul Transilvaniei, acest tip de biserici sunt puține și se rezumă la rotondele de la Alba – Iulia (sec.X-XI; probabil cea mai veche din Transilvania și aflată într-un proiect de amenajare turistică), Geoagiu de Jos și probabil Cenad. În centrul și vestul Europei, acest tip de rotonde, de secol XI – XII, sunt numeroase și au acoperit nevoile cultice ale curților senioriale, reședințelor regale, bisericilor personale și fortificațiilor. Cazul Orăștiei reflectă un fenomen specific spațiului Boemiei, Moraviei și Ungariei, în care aceste edificii de cult devin biserici parohiale, fără a cunoaște destinatarii cultici inițiali ai acestora. Păstrarea și studierea acestora nu fac decât să readucă în discuție simbolistica și importanța lor cultică în timpul cât au fost centre religioase active și frecventabile. Rotonda din Cetatea Orăștiei este un important monument ecleziastic de secol XII cu roluri multiple ce a contribuit la unitatea și spiritualitatea societății orădene și nu numai.
