Acum, iată, și prin impunerea acordului dintre UE și blocul sud-american, un act de comerț și schimb evident inegal, net defavorabil membrelor Uniunii… Pentru că, principala problemă a „acordurilor” internaționale semnate de clica de la Bruxelles, în numele UE, o reprezintă faptul că ele devin memorandumuri de impunere pentru fiecare stat membru… Fără posibilitatea de a mai discuta, revizui și reevalua aceste mecanisme, fie și „din mers”, după necesitățile și, mai ales, posibilitățile statelor… A fost și cazul acordurilor vizând vaccinurile și migranții… În fapt, instrumente de impunere de care au scăpat doar statele de „pe exterior”, de pe mantinela țărilor paria care le-au refuzat din start… Pentru membrele UE semnatare, posibilitățile de ieșire au fost ulterior aproape inexistente… Sau la costuri uriașe… Și nu va fi nici o diferență „de execuție” nici în cazul acestui acord cu Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay… Mecanismul pentru țările semnatare va fi același… Impunerea, obligarea lor de a respecta „cotele” asumate (impuse de Bruxelles) la semnare… Cu obligația absorbirii sorturilor de produse, chiar dacă acestea nu le vor mai fi necesare, inclusiv din cauza deteriorării situațiilor financiare, a balanțelor de plăți ori a posibilităților tot mai reduse de a le mai achita din bugetele naționale deja golite de alte impuneri (vaccinuri, cote proucrainiene, armament, migranți)…
Și poate că, în agitația „vremurilor”, am uitat mecanismul folosit în timpul pandemiei, care a impus acceptarea și asumarea de către statele UE a obligațiilor de a tot „achiziționa” seruri devenite inutile (dacă nu au fost chiar de la bun început!), de a plăti milioane de doze despre care, fizic, statele nici nu se mai întreabă unde sunt, gândind că, dacă au acceptat plata lor „în orb”, fără a le mai vedea fizic, măcar vor fi scăpat de costurile necesare distrugerii lor ulterioare (după ieșirea din termenul de utilizare, ca produse cu risc biologic)… Poate am uitat toate acele intervenții, presiuni, amenințări cu sancțiunile de „infringement”, de dări în judecată pentru orice crâcnire legată de necesitatea de a mai achiziționa vaccinurile, prin însăși depășirea condițiilor pandemice… Dar avem în memoria publică momentul imediat următor al impunerii unui alt astfel de acord, pactul vizând acceptarea de migranți, semnat, inițiat, pe principii etice, morale, de sprijin umanitar, benevol, apoi transformat în obligație prin minciuna preluării unor „loturi” mai mult simbolice, iar, ulterior, prin punerea pe masă a asumării unor dimensiuni tot mai mari, concomitent aplicării unor amenințări și presiuni punitive la nivel de legislativ european… În cazul nostru, al obligației de a accepta zeci de mii de migranți! Iar asta pentru că un președinte de țară, parazit, iresponsabil, vândut, trădător (ordinea nici nu mai contează) a semnat astfel de acorduri pentru beneficiile sale personale ulterioare, de gravare a numelui pe ușa unei (oricare!) instituții europene… Lucru care nici măcar nu s-a mai realizat… Iar astăzi ni se spune că, în numele politicilor de atunci, avem obligația de a primi zeci de mii de migranți… Altminteri, va trebui să plătim (poate chiar periodic) pentru fiecare cap de migrant refuzat câteva zeci de mii de euro (20 000, la „cota” de azi, dar cifrele se indexează după dorința clicii bruxeleze). Pentru că nu-i mai putem refuza căci nu am făcut-o de la început! Din cauza acelorași guvernanți și politicieni trădători, cărora li s-au adăugat alții și alții, că nu ducem lipsă de vipere de țară, iar singura posibilitate de a nu avea migranți colonizați în țară o reprezintă plata unor sume uriașe…
Așa a fost, așadar, și în cazul vaccinurilor, așa va fi și în cazul migranților, și identic vom fi tratați și în cadrul acestui nou acord (și toate cele următoare în numele sistemului punitiv în care s-a transformat UE), o înțelegere „de cabinet” (bruxelez) ce va duce la apariția celei mai mari zone de liber schimb din lume, acoperind o piață de peste 700 de milioane de consumatori. Iar de obligațiile acestui tratat vor scăpa doar statele care au refuzat semnarea lui… Și care au făcut-o asumându-și anumite riscuri, aparent de aducere a lor în fața instanțelor europene, fără însă un efect catastrofal, ba, la nivel de bani, căci, la asta se reduce totul, inclusiv ca sistem de penalități ale UE, la plata de bani având oricum valori insignifiante față de ceea vor achita, cu adevărat, statele semnatare. Inclusiv noi.
Desigur, alte vipere, otrepe și jivine ne strigă, de la nivelul parlamentului european, că îngrijorările noastre (ale fermierilor, ca producători – reacții oricum anemice față de cele ale confraților din Europa, ale cetățenilor români, în calitate de consumatori – mai grav, total inexistente) ar fi cu totul nejustificate. Pentru că, din acest acord nouă, ne va reveni doar o „bucată” de absorbție din totalul exporturilor ce vor invada Europa dinspre Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay… Fără a ne spune că nu avem nici un mecanism real de blocare a intrării pe piața noastră, strict de consumatori, a produselor Acordului Mercosur inclusiv dinspre statele membre UE… Ca piață, tomberon european, a neconformităților de care statele UE vor încerca să scape fără a consemna pierderi financiare… Pentru că, nu întâmplător, agricultura ne este distrusă, nu întâmplator ni se impun fel și fel de politici „verzi” prin care trebuie să reducem ponderea terenurilor agricole, prin lăsarea lor ca pârloage de „reechilibrare ecologică”, prin blocarea altora pământuri fertile pentru proiecte eoliene… Toate acestea pentru ca statele UE să aibă unde să-și expedieze inclusiv dejecțiile din importurile obligatorii din Acordul Mercosur, acele produse neconforme pe care nu vor a le băga în stomacul cetățenilor, în sănătatea fizică și mentală a populațiilor statelor lor…
Beneficiile acestui acord pentru noi? Chiar dacă viperele, otrepele și leprele politice ne flutură posibilitatea intrării României pe „noi piețe de desfacere”, în realitate noi nu avem ce exporta acolo… Nu ca produse autohtone… Pentru că lait-motivul „dezvoltării” post-decembriste a fost distrugerea și involuția țări… Iar dacă vom exporta ceva pe felia ce ne va fi atribuită, nu va fi vorba despre produse pur românești, ci despre loturi ambalate, etichetate în depozitele altora de la noi… Inclusiv a mărfurilor ce ne invadează, fără nici o reacție din partea autorităților, din Ucraina, dar și ale produselor ce se vor fabrica aici în unitățile preluate de ucrainieni… Pentru că nu pentru noi a fost pus pe masă acest acord al clicii de la Bruxelles… Nu pentru noi (la fel de bine am putea spune: „nu pentru oi”) și nici pentru întreaga UE, ca beneficii „de export” pe o nouă piață… Ci , tot mai evident, pentru binele Ucrainei, care va putea exporta orice, prin noi, dar și prin celelalte țări servile doctrinei de colonizator al propriilor state membre a UE…
